ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3895/2018

HOTĂRÂRE

08.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3895/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 29 noiembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Pașcani, reclamantul A. a solicitat punerea sub interdicție a pârâtei B., în prezent internată cu caracter permanent la Spitalul Municipal Pașcani, secția îngrijiri paleative, precum și numirea reclamantului în calitate de tutore.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 174 și 178 C. civ.

Prin Sentința civilă nr. 747 din 19 aprilie 2018, Judecătoria Pașcani a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț.

În motivare, a reținut că pârâta locuiește efectiv în județul Neamț, fiind incident art. 936 C. proc. civ., care stabilește o competență absolută în ceea ce privește instanța care judecă cererea de punere sub interdicție.

Învestită prin declinare, prin Decizia nr. 79 din 23 mai 2018, Judecătoria Târgu-Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași.

În motivare, a reținut incidența art. 936 C. proc. civ., precum și definiția noțiunii de domiciliu din art. 87 C. civ., împrejurarea că dovada acestuia se face cu mențiunile din cartea de identitate, conform căreia domiciliul pârâtei este în localitatea Iași, județul Iași, reședința fiind în Răucești din anul 1995, potrivit vizei aplicate pe verso de Postul de Poliție Răucești.

Internarea la Spitalul Municipal Pașcani nu a avut caracter permanent, iar potrivit înscrisului de la dosarul de la instanța inițială, pârâta a fost externată la reședința din Răucești.

Învestită prin declinare, prin Sentința nr. 8108 din 4 iulie 2018, Judecătoria Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de către instanță și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivare, a reținut că reședința pârâtei este în Răucești din anul 1995, potrivit vizei aplicate pe verso buletinului de identitate de Postul de Poliție Răucești. Internarea la Spitalul Municipal Pașcani nu a avut caracter permanent, iar potrivit înscrisului de la dosarul de la instanța inițială, pârâta a fost externată la reședința din Răucești.

În opinia instanței, în interpretarea noțiunii de "domiciliu" utilizată de art. 936 C. proc. civ., judecătorul trebuie să țină cont de mai multe aspecte: în primul rând doctrina în materie a ajuns la o opinie consensuală conform căreia interesează domiciliul în fapt, care de regulă este confirmat de acte; or, în prezenta cauză atât reclamantul cât și înscrisurile depuse de acesta confirmă împrejurarea că domiciliul în fapt al pârâtei este în localitatea Răucești, din anul 1995, conform vizei aplicate pe buletin; de altfel reclamantul a arătat în cererea de chemare în judecată că locuința afișată la adresa de domiciliu din Iași a fost vândută în urmă cu 25 de ani.

Prin urmare, instanța a apreciat că este competentă să soluționeze cererea de punere sub interdicție judecătoria în circumscripția căreia se află reședința persoanei ocrotite, neinteresând domiciliul legal, cel înscris în cartea de identitate, ci domiciliul de fapt, iar din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din înscrisurile depuse rezultă că bolnava se află la Răucești, județul Neamț.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 alin. (2) raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 936 C. proc. civ., cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Înalta Curte arată că la stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, se va avea în vedere noțiunea de domiciliu interpretată într-un sens mai larg, adică domiciliul de fapt.

Astfel, interesează nu atât domiciliul menționat în cartea de identitate, ci adresa unde locuiește efectiv persoana ocrotită, respectiv reședința pârâtei din cauza pendinte, pentru ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, dând astfel eficiență dreptului lor la apărare, cu atât mai mult cu cât procedura punerii sub interdicție presupune efectuarea unor cercetări de către parchetul de pe lângă judecătoria în raza căreia locuiește bolnavul, întocmirea unei expertize medico-legale etc.

Înalta Curte reține că la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv data de 29 noiembrie 2017, persoana ocrotită avea domiciliul în Iași, cu reședința stabilită în comuna Răucești, județul Neamț, cum reiese din copia buletinului de identitate aflată la dosarul Judecătoriei Pașcani.

De altfel, pe talonul drepturilor de pensie cuvenite pârâtei, aferent lunii iulie 2017, este trecută adresa din comuna Răucești, județul Neamț, cum reiese din copia aflată la dosarul Judecătoriei Pașcani.

Persoana ocrotită a fost externată din Spitalul Municipal Pașcani încă din data de 2 noiembrie 2017, cum rezultă din referatul medical aflat la dosarul Judecătoria Pașcani, deci anterior înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței.

Având în vedere că reședința persoanei ocrotite este în comuna Răucești, județul Neamț, în aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț.