ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 738/2021

Ședința publică din data de 06 aprilie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 23 februarie 2018 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 35.000 euro cu titlu de plată nedatorată, precum și să se dispună rezoluțiunea promisiunii de cumpărare inserată în contractul de închiriere intervenit între părți.

Prin cererea reconvențională depusă la data de 10 mai 2018, pârâții au solicitat obligarea reclamantei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, precum și la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de beneficiu nerealizat, a sumei de 2.166,95 RON reprezentând cheltuieli restante și a penalităților de întârziere aferente.

La data de 10 septembrie 2018, la solicitarea instanței, pârâții B. și C. au depus cerere precizatoare prin care au indicat cuantumul penalităților solicitate la petitul IV teza a II-a în sumă de 949 RON.

La data de 07 septembrie 2018, reclamanta A. a depus precizare la cererea de chemare în judecată, în sensul obligării pârâților la restituirea sumei de 30.053 euro achitați de reclamantă prin virament bancar, reprezentând plată nedatorată, iar în subsidiar, în măsura în care instanța consideră promisiunea inserată în contractul de închiriere ca fiind bilaterală și ca urmare a cererii reconvenționale formulate de pârâți, a solicitat rezoluțiunea acesteia și repunerea părților în situația anterioară.

Prin sentința civilă nr. 111 din 07 martie 2019, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C. și, în consecință, a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 134.040 RON, reprezentând plată nedatorată; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune; a respins capătul de cerere din cererea reconvențională formulată de pârâții B. și C., în contradictoriu cu reclamanta A., având ca obiect obligarea acesteia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în comuna Florești, str. x, jud. Cluj și la plata sumei de 32.000 euro, dreptul la acțiune fiind prescris; a admis în parte cererea reconvenționala formulată de pârâții B. și C., în contradictoriu cu reclamanta A. și, în consecință, a obligat reclamanta să achite pârâților suma de 1885,07 RON, reprezentând cheltuieli privind utilitățile aferente spațiului închiriat; a respins ca neîntemeiate celelalte petite din cererea reconvențională; a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâții să achite reclamantei suma de 3348,85 RON.

Prin încheierea din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a pus în vedere reclamantei-intimate A. obligația de a depune până la următorul termen de judecată statutul asociației, organigrama și orice alt act din care să rezulte atribuțiile pe care numita D. le avea la momentul semnării actului adițional în cadrul Asociației; a pus în vedere ambelor părți să facă demersuri pentru a depune în original actul adițional depus în susținerea apelului; a pus în vedere reprezentantei apelanților, care a învederat la acel termen că este în posesia numărului de telefon al numitei D., să ia legătura cu aceasta având în vedere că, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (6) C. proc. civ., citarea prin telefon nu este posibilă, deoarece codul face referire numai la mijloace care asigură transmiterea textului actului, respectiv transmiterea textului citației, ori telefonic acest lucru nu este posibil; a pus în vedere reprezentantei apelanților să ia legătura telefonic cu această persoană, să îi solicite să indice domiciliul, reședința, respectiv locul unde efectiv locuiește în prezent pentru a putea fi citată; a pus în vedere reprezentantei apelanților să pună la dispoziția instanței CNP-ul al acestei persoane, respectiv a numitei D., pentru a se putea face verificări în baza de date cu privire la domiciliul acestei persoane și, de asemenea, a pus în vedere să încerce rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului în baza art. 227 alin. (1) C. proc. civ. instanța, doar la următorul termen de judecată, în funcție de rezultatul demersurilor ce vor fi întreprinse cu privire la numita D. și cu privire la depunerea în original a actului adițional, statutul, organigrama, urmează să repună în discuție proba, respectiv ascultarea acestei persoane, în ce calitate, apreciind că un interogatoriu este oportun a se lua acestei persoane, în ipoteza în care va fi posibilă administrarea acestei probe; a respins proba testimonială propusă de apelant, ca nefiind utilă soluționării cauzei și, totodată pe considerentul că prin depoziția acestui martor se tinde la adăugarea peste conținutul înscrisului.

Prin decizia nr. 103 A din 02 iunie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții B. și C. împotriva sentinței nr. 111 din 07 martie 2019 a Tribunalului Cluj, secția civilă.

Împotriva deciziei nr. 103 A din 02 iunie 2020 și a încheierii de ședință din 10 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, au declarat recurs pârâții B. și C., cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18 septembrie 2020.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la 24 decembrie 2020, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C6, la data de 12 ianuarie 2021, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin rezoluția din 18 februarie 2021 s-a acordat termen la 06 aprilie 2021 în camera de consiliu, fără citarea părților, pentru soluționarea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția netimbrării căii de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din data de 02 noiembrie 2020 și adresa emisă la data de 05 noiembrie 2020, s-a pus în vedere recurenților să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2092,16 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I și art. 3 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii de recurs ca netimbrată.

Așadar, prin actul de procedură întocmit de instanță (adresa emisă la data de 05 noiembrie 2020) și comunicată recurenților la data de 17 noiembrie 2021 s-a pus în vedere acestora să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte, reținând că recurenții-pârâți B. și C. nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță în raport de prevederile art. 24 alin. (2) teza I și art. 3 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâții B. și C. împotriva deciziei nr. 103/A din 02 iulie 2020 și a încheierii de ședință din 10 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 aprilie 2021.