ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 733/2021

Ședința publică din data de 06 aprilie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Reclamantul și-a modificat acțiunea în fața instanței de fond, solicitând, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anularea deciziei nr. 1/1779/2012 emisă de CNCF CFR S.A, prin care s-a respins notificarea nr. x/23.05.2001, restituirea în natură a imobilului în litigiu, precum și să se constate că este unic moștenitor testamentar al foștilor proprietari tabulari.

În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 165/2013.

Prin sentința civilă nr. 2503 din 05.12.2018, pronunțată în rejudecare, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, și a luat act că se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia nr. 880/A din 27.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2503 din 05.12.2019 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Împotriva deciziei nr. 880/A din 27.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C6, la data de 12 ianuarie 2021, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Intimata-pârâtă a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, solicitând respingerea căii de atac ca fiind inadmisibilă.

Prin rezoluția din 18 februarie 2021 s-a acordat termen la 06 aprilie 2021, în camera de consiliu, fără citarea părților, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, reținând următoarele:

În drept, Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată acțiunea, în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevede că: "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel".

Reiese deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării este supusă recursului de competența curții de apel.

Dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, în primă instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză, hotărârea tribunalului a fost pronunțată ulterior acestei date, respectiv la 05 decembrie 2018.

În speță, se constată totodată incidența dispozițiilor tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001 și care stipulează că: "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară".

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că decizia civilă nr. 880/A din 27.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, nu este susceptibilă de recurs.

Prin urmare, recurentul-reclamant A. nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 880/A din 27.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Pentru argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 880 A din 27 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 880 A din 27 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 aprilie 2021.