ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 683/2021

Ședința publică din data de 31 martie 2021

Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, la data de 23 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B., prin mandatar A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.R.L., D. și E., să se constate nulitatea absolută a antecontractului autentificat sub nr. x din 18 ianuarie 2018 de F., având ca obiect imobilul situat în municipiul Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x Brașov, la A1, sub nr. top. x, constituit din apartament compus din două camere, bucătărie, baie, hol, cămară, terasă și pivniță, cu cota de 146/1000 din părțile de uz comun și cota de 146/1000 din terenul aferent în suprafață totală de 585 mp, înscris în CF nr. x Brașov, la A1, sub nr. top. x, imobil dobândit cu titlu de drept cumpărare ca bun comun asupra apartamentului, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18 decembrie 2007 de BNP G. și cu titlu de drept cumpărare ca bun propriu asupra terenului aferent pentru A., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 26 august 2010 de BNP G., act nr. x din 19 decembrie 2007 și nr. x din 27 august 2010 și, pe cale de consecință, să se dispună anularea antecontractului autentificat sub nr. x din 18 ianuarie 2018 de F.; în subsidiar, au solicitat să se constate nulitatea absolută a procurii speciale autentificate sub nr. x din 14 august 2017 de BNP H., respectiv anularea acesteia și, pe cale de consecință, anularea antecontractului autentificat sub nr. x din 18 ianuarie 2018 de F., cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1236-1237 C. civ.

La data de 15 mai 2019, reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că au solicitat să se constate nulitatea absolută a procurii speciale autentificate sub nr. x din 14 august 2017 de BNP H. și anularea acesteia, iar, în baza principiului accesorium sequitur principale, să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18 ianuarie 2018 de F..

Prin sentința civilă nr. 286/S din 20 decembrie 2019, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții A. și B., prin mandatar A., în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.R.L., D. și E., ca neîntemeiată; a obligat pe reclamanți să plătească pârâților suma de 4.165 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

Prin decizia nr. 605/Ap din 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a fost respins apelul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 286/S din 20 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă; au fost obligați reclamanții să plătească intimatei-pârâte S.C. C. S.R.L. suma de 1785 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A. și B., prin mandatar A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 02 noiembrie 2020 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, după prezentarea situației de fapt, recurenții au susținut că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de apel interpretând, greșit, că mandatul exprimat în procura autentificată sub nr. x din 14 august 2018 la BNP H., prin care pârâtul D., administrator al S.C. C. S.R.L., l-a împuternicit pe E. să vândă și să cumpere, în numele societății, imobile, este unul special, întrucât acest tip de mandat presupune că mandatarul este împuternicit expres doar pentru o singură operațiune juridică, iar, în cauză, mandantul nu cunoaște limba română, sens în care notarul public nu i-a luat consimțământul în condiții procedurale.

Recurenții, după redarea textului art. 90 din Legea nr. 36/1995, au susținut că, potrivit art. 1250 C. civ., lipsa consimțământului la încheierea procurii speciale conduce la nulitatea absolută a actului juridic civil, iar nevalabilitatea cauzei actului juridic civil, când cauza este ilicită sau imorală, atrage sancțiunea nulității absolute, potrivit art. 1238 C. civ., legiuitorul calificând frauda la lege drept o cauză ilicită.

S-a mai susținut că procura este dată pentru acte de conservare și de administrare, iar nu pentru acte de dispoziție cum este și antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x/2018.

Conchizând, recurenții au susținut că, potrivit art. 1536 alin. (1) C. civ., mandatul conceput în termeni generali nu este valabil decât pentru acte de administrare, iar, în speța dedusă judecății, fiind vorba despre imobile, mandatul trebuia să fie dat în mod expres, nicidecum în termeni generali.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimații-pârâți S.C. C. S.R.L., prin administrator E., E. și D. au solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât motivele invocate de recurenți nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 605/Ap din 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 286/S din 20 decembrie 2019 a Tribunalului Brașov, reținându-se, în esență, că, raportat la probele administrate în cauză, motivele de nulitate ale actelor juridice atacate în speță, invocate de apelanți, nu sunt reale.

Prin cererea de recurs, recurenții-reclamanți au susținut că, în mod greșit, instanța a apreciat că mandatul exprimat prin procura autentificată sub nr. x din 14 august 2017, de BNP H., este unul special, fără, însă, a formula veritabile critici de nelegalitate care să combată raționamentul instanței de apel, în sensul că mandatul este special, deoarece mandantul a arătat expres pentru ce fel de acte juridice îl împuternicește pe mandatar, iar prin faptul că s-a indicat expres natura operațiunilor juridice pentru care este împuternicit mandatarul și obiectul acestora, mandatul întrunește cerințele impuse de art. 2016 alin. (2) C. civ., norma legală neimpunând condiția indicării altor elemente suplimentare.

În acest context, se constată că, deși instanța de apel a expus, pe larg, motivele pentru care a apreciat că mandatul în cauză este unul special, recurenții nu au opus niciun argument de nelegalitate cu privire la aceste aspecte.

Referitor la critica recurenților vizând nevalabilitatea cauzei actului juridic civil, susținându-se că, potrivit art. 1238 C. civ., legiuitorul a calificat frauda la lege drept o cauză ilicită, Înalta Curte constată că instanța de apel a răspuns acestei critici, iar recurenții nu au formulat aspecte de nelegalitate cu privire la considerentele instanței de apel, care a apreciat că reclamanții nu dovedit că actele atacate au o cauză ilicită sau imorală ori că au fost încheiate cu frauda legii, ci au prezentat aspecte pur teoretice, fără a fi relative la situația particulară a speței.

O altă susținere a recurenților a vizat faptul că procura autentificată sub nr. x din 14 august 2017, de BNP H. este nulă absolut, întrucât a fost încheiată cu încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că mandantul nu cunoaște limba română, iar consimțământul nu a fost luat, de notar, în condiții procedurale, însă, Înalta Curte constată că și această critică a fost analizată de către instanța de apel și a primit o dezlegare, iar recurenții nu au invocat critici de nelegalitate care să răstoarne aprecierile instanței de apel, în sensul că prin mențiunile din încheierea de autentificare, ce cuprinde constatările personale ale notarului public, s-a reținut că mandatarul este "cunoscător al limbii române", iar împotriva acestei mențiuni reclamanții aveau posibilitatea de a face dovada exclusiv prin înscrierea în fals, în acord cu art. 270 alin. (1) C. proc. civ., procedură specială ce nu a fost urmată în cauză.

În cuprinsul cererii deduse judecății, recurenții au invocat prevederile art. 1536 alin. (1) C. civ., arătând că mandatul conceput în termeni generali nu este valabil decât pentru acte de administrare, fără ca aceștia să se raporteze, în concret, la cauza dedusă judecății, astfel că, prin cererea de recurs, recurenții trebuiau să aducă critici hotărârii pronunțate în apel, în sensul că fie au invocat aceste dispoziții legale și instanța nu s-a pronunțat, fie nu sunt de acord cu dezlegarea dată.

Or, având în vedere că recurenții nu au susținut veritabile critici de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanții A. și B., prin mandatar A., împotriva deciziei civile nr. 605/Ap din 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

În ceea ce privește cererea intimatei-pârâte S.C. C. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 2380 RON, potrivit facturii seria x nr. x din 21 decembrie 2020, achitată cu ordinul de plată din 10 februarie 2021, potrivit extrasului de cont emis de I., aflat la dosarul de recurs, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurenții-reclamanți A. și B., prin mandatar A., la plata sumei solicitate, pe care o apreciază ca având un caracter rezonabil în raport de complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții A. și B., prin mandatar A., împotriva deciziei civile nr. 605/Ap din 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Obligă pe recurenții-reclamanți la plata către intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a sumei de 2380 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2021.