ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 582/2021

Ședința publică din data de 23 martie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 21.10.2019, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timisoara, a solicitat anularea somației de plata nr. x din 24.04.2019, a titlului executoriu nr. x din 24.04.2019 și restabilirea situației anterioare, precum și suspendarea executării silite până la solutionarea a 13 dosare.

Prin încheierea nr. 152 din 09.01.2020, Judecătoria Timișoara a admis exceptia de netimbrare și a anulat ca netimbrată contestatia la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Administratia Judeteana a Finanțelor Publice Timișoara.

Tribunalul Timiș, secția I civilă, prin decizia nr. 793 din 14 iulie 2020, a anulat ca netimbrat apelul formulat de contestatoarea A. împotriva încheierii nr. 152 din 09.01.2020 pronunțată de Judecătoria Timișoara.

Împotriva deciziei sus-menționate, contestatoarea A. a declarat recurs.

Prin încheierea de ședință din data de 8 decembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a dispus suspendarea judecății cererii de recurs, având în vedere că părțile nu au cerut judecarea cauzei în lipsă și nici nu s-au prezentat la dezbateri.

Împotriva acestei încheieri, contestatoarea A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 decembrie 2020.

În cuprinsul cererii de recurs, neîncadrată în drept, recurenta a susținut că prin încheierea recurată, instanța a dispus suspendarea judecății, întrucât a uitat practic să solicite judecata în lipsă. În continuare recurenta a redat continutul cererii de recurs cu care a fost învestită Curtea de Apel Timișoara, prezentând, totodată, o serie de aspecte care exced cadrului procesual.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului invocată de instanță, din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin încheierea de ședință din 8 decembrie 2020 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății recursului formulat de recurenta-contestatoare A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș.

Prin încheierea atacată, curtea de apel a reținut că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ci doar s-a limitat să susțină că a uitat să ceară judecata în lipsă și să redea conținutul cererii de recurs înregistrată la Curtea de Apel Timișoara.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că la strigarea cauzei nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Având în vedere că recurenta nu a formulat critici de nelegalitate care să privească încheierea atacată, și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii de ședință din 8 decembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 martie 2021.