ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1498/2021

Ședința publică din data de 24 iunie 2021

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 10 martie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a dispus suspendarea judecății recursului exercitat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 794 din 14 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâta intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timișoara, având ca obiect contestație la executare, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. A reținut că această măsură se impune față de lipsa nejustificată a părților la termenul de judecată din 10 martie 2021 și raportat la împrejurarea că nu au solicitat judecata în lipsă.

Împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs contestatoarea A..

În memoriul de recurs, recurenta a susținut în esență că, în mod greșit, Curtea de Apel a dispus această măsură, în condițiile în care a existat o cerere de judecare a cauzei în lipsă, transmisă prin e-mail Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar recurs.

Din perspectiva acestei critici a solicitat admiterea recursului și a invocat în fundamentarea acestuia prevederile art. 414 C. proc. civ.

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timișoara a fost legal citată în proces, însă nu a formulat întâmpinare la recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticii formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de contestatoarea A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Critica evocată în memoriul de recurs permite încadrarea în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât conturează ideea că pricina a fost suspendată în mod nelegal, recurenta solicitând judecarea cauzei în lipsă prin cererea expediată prin e-mail către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. "Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut, în scris, judecarea în lipsă."

Din configurația textului legal citat, rezultă că dispozițiile pe care le reglementează au caracter imperativ, instanța fiind obligată să suspende judecata ori de câte ori constată lipsa părților legal citate și faptul că acestea nu au solicitat soluționarea pricinii și în absența lor.

Rațiunea pentru care legiuitorul a instituit această măsură a fost în considerarea respectării dreptului la apărare al părților și al principiului contradictorialității procesului civil.

Conform prevederilor art. 223 alin. (3) C. proc. civ., judecata cauzei nu este împiedicată chiar dacă părțile litigante, legal citate, lipsesc, însă cel puțin una dintre ele a cerut, în scris, judecata cauzei în absența lor.

Verificând dosarul Curții de Apel, Înalta Curte constată că niciuna din părți nu s-a prezentat la strigarea dosarului de la termenul de judecată din 10 martie 2021 și nici nu s-a formulat vreun act de procedură în care să se menționeze că solicită judecata cauzei și în lipsă. Cererea de judecare a litigiului în lipsă, dovedită prin înscrisul depus la dosar recurs, nu produce efectul juridic pe care îl generează norma prevăzută în art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ., deoarece nu a fost formulată în fața instanței învestite cu judecata recursului împotriva deciziei nr. 794 din 14 iulie 2020, astfel cum impun dispozițiile art. 411 alin. (2) din cod "Cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanța în fața căreia a fost formulată’’. În speță, solicitarea recurentei cu acest obiect a fost adresată unui organ judiciar, respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel.

Față de aceste aspecte, critica recurentei nu poate fi primită, iar încheierea din 10 martie 2021 a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ceea ce va conduce la respingerea recursului, ca nefondat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii de ședință din 10 martie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2021.