ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 545/2021

Cererea de revizuire Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la 3 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Municipiul București, prin primarul general, revizuirea sentinței nr. 239 din 20 februarie 2014, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2010. În motivarea cererii, revizuenta a susținut că exproprierea imobilului proprietatea sa, situat în București, str. x, a fost declanșată în baza Hotărârii Consiliului General al Municipiului București nr. 262/2006, prin care a fost declarată de utilitate publică lucrarea de interes local "Dublarea Diametralei N-S pe Tronsonul Buzești - Berzei - Vasile Pârvan, etapa 1 din tronsonul Buzești - Berzei - Vasile Pârvan - B. P. Hașdeu - Uranus - Calea x". A menționat că, ulterior pronunțării sentinței civile nr. 239 din 20 februarie 2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2011, a admis excepția de nelegalitate a HCGMB nr. 262/2006. Sentința a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 6839 din 4 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Hotărârea Tribunalului București, secția a V-a civilă Prin sentința nr. 853 din 22 aprilie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire sentinței nr. 239 din 20 februarie 2014 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, formulată de revizuenta A. în contradictoriu cu intimatul Municipiul București, prin primarul general. Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut, în esență, că sentința nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, invocată de revizuentă ca fiind înscrisul nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a fost dată într-un litigiu în care aceasta nu a fost parte. Chiar și în situația în care această hotărâre ar fi fost aplicabilă litigiului pendinte, sentința invocată ca înscris nou nu prezintă relevanță, câtă vreme potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate, fiind un mijloc de apărare, produce efecte doar între părțile litigiului în care a fost invocată.

Hotărârea Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia nr. 539 din 24 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuenta A. împotriva sentinței nr. 853 din 22 aprilie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul Municipiul București, prin primarul general. Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, în situația în care hotărârea judecătorească invocată ca înscris nou a fost pronunțată într-un litigiu în care revizuenta nu a figurat ca parte, hotărârea nefiind comunicată acesteia de către instanță, nu poate fi invocată ca înscris nou. Deși prin sentința civilă nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2011 a fost admisă excepția de nelegalitate a HCGMB nr. 262/2006, această hotărâre nu constată drepturi sau inexistența unor drepturi incidente în cauză, în raport de cererile care au făcut obiectul dosarului nr. x/2010 în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se solicită prin care s-a contestat valoarea despăgubirii și nu actul efectiv al exproprierii, de soluția pronunțată cu privire la aceste cereri și de considerentele avute în vedere la pronunțarea soluțiilor în primă instanță, dar și în căile de atac ale apelului și recursului, exercitate de revizuentă.

Recursul Împotriva deciziei nr. 539 din 24 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs revizuenta A. în termenul legal. În motivarea cererii de recurs, revizuenta a menționat că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Deși Curtea a reținut în considerente că nu contestă susținerile revizuentei, a apreciat greșit că acestea nu pot determina admisibilitatea cererii de revizuire, întrucât sentința civilă nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a HCGMB nr. 262/2006 nu constată drepturi sau inexistența acestora. Revizuenta a susținut că cererea de revizuire este admisibilă, întrucât înscrisul nou, respectiv sentința nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a fost invocat pentru a atesta caracterul ilicit al exproprierii, prin acțiunea introductivă fiind expuse argumente în acest sens. Prin hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2010 s-a constatat că este justă despăgubirea determinată conform legislației privind exproprierea. În condițiile în care s-a stabilit definitiv și irevocabil că exproprierea a fost nelegală, revizuenta a susținut că este justificată rejudecarea cauzei pe calea revizuirii, în scopul stabilirii despăgubirilor cuvenite pentru prejudiciul cauzat, constând în suma achitată cu titlu de chirie. În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: Prioritar, Înalta Curte reține că, prin cererea de recurs, recurenta a criticat decizia instanței de apel din perspectiva greșitei aplicări a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care a interpretat greșit noțiunea de "înscris nou" a sentinței civile nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a HCGMB nr. 262/2006, confirmând soluția tribunalului cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire. Având în vedere că acest motiv de recurs se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât vizează greșita aplicare a unei norme procedurale, Înalta Curte va analiza recursul din perspectiva incidenței în cauză a acestui caz de nelegalitate, iar nu a celui indicat de recurentă, respectiv art. 304 pct. 9 din același cod, care vizează încălcarea normelor de drept substanțial, situație ce nu a fost reclamată în cauză. Motivul de recurs este nefondat. Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. În cazul revizuirii pentru motivul enunțat, legiuitorul a avut în vedere acele înscrisuri care, nefiind cunoscute, nu au putut fi verificate și valorificate de instanță, aspect ce a permis săvârșirea unei erori de fapt involuntare ce se impune a fi corectată și care este de natură să conducă la schimbarea soluției pronunțate. Deși noțiunea "înscris nou", reglementată de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., include și hotărârile judecătorești, în acest caz instanța de revizuire trebuie să aprecieze în ce măsură această hotărâre este determinantă, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscută la momentul soluționării litigiului, soluția ar fi fost diferită față de cea adoptată. În ceea ce privește condiția ca sentința civilă nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal să fi fost determinantă la pronunțarea soluției în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte reține că, în mod corect și legal, instanța de apel a apreciat că nu este îndeplinită. Astfel, prin sentința nr. 239 din 20 februarie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2021, obiect al cererii de revizuire, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins contestația formulată de reclamanții A. și B. împotriva hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 19 din 23 iulie 2010 și nr. 105 din 6 august 2010, emise de intimatul Municipiul București, prin primarul general, în baza Legii nr. 198/2004, pentru imobilul expropriat, situat în București, str. x, demisol, apel. 1, afectat de lucrarea de interes public local "Dublarea Diametralei N-S pe tronsonul Buzești - Berzei - Vasile Pârvan - B. P. Hașdeu - Uranus - Calea x" Sentința a rămas definitivă, prin decizia nr. 81 din 16 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și irevocabilă, prin decizia nr. 1351 din 21 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Incidența motivului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a fost invocat de recurentă prin raportare la sentința civilă nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2011, prin care Tribunalul București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate a HCGMB nr. 262/2006 privind declararea de utilitate publică a lucrării de interes local "Dublarea Diametralei N-S pe tronsonul Buzești - Berzei - Vasile Pârvan, etapa 1 din tronsonul Buzești - Berzei - Vasile Pârvan-B. P. Hașdeu - Uranus - Calea x" Excepția de nelegalitate a HCGMB nr. 262/2006 a fost invocată de reclamanta Asociația "Salvați Bucureștiul", în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului București, Municipiul București, prin primarul general, și Consiliul General al Municipiului București în dosarul nr. x/2011, având ca obiect anularea parțială a autorizației de construire/desființare nr. x/10.11.2010, emise în baza certificatului de urbanism nr. x/15.05.2008, în ceea ce privește imobilele afectate de măsura exproprierii pentru realizarea obiectivului mai sus menționat și reconstruirea acestora pe amplasamentul pe care se găseau înainte de distrugere, dosar în care recurenta A. nu a figurat ca parte. Pe de altă parte, sentința civilă nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin care s-a constatat nelegalitatea actului administrativ reprezentat de HCGMB nr. 262/2006 nu are caracterul unei hotărâri prin care se constată existența sau inexistența unor drepturi, de natură a produce o situație juridică nouă, aptă să schimbe soluția reflectată în sentința a cărei revizuire se solicită. Prin urmare, în ceea ce privește condiția ca sentința civilă nr. 2425 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal să fie determinantă la pronunțarea soluției în dosarul în care s-a dat hotărârea a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte reține că în mod corect și legal instanța de apel a apreciat că această condiție nu este îndeplinită, întrucât excepția de nelegalitate a HCGMB nr. 262/2006 a fost invocată într-un dosar ce a avut ca obiect anularea parțială a autorizației de construire/desființare a imobilelor afectate de expropriere și reconstruirea acestora pe amplasamentul pe care se găseau înainte de distrugere, în timp ce dosarul în care a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită a vizat anularea hotărârilor de stabilire a despăgubirilor cauzate de expropriere și stabilirea despăgubirilor prin raportare la dispozițiile Legii nr. 33/1994 și ale Legii nr. 198/2004, HCGMB nr. 262/2006 nefiind contestată de către revizuentă în litigiul în care s-a formulat prezenta cerere de revizuire. Astfel, "înscrisul nou" de care s-a prevalat recurenta în susținerea cererii de revizuire nu este de natură să influențeze soluția pronunțată în litigiul care a format obiectul dosarului nr. x/2010, în care s-a pronunțat hotărârea care se cere a fi revizuită, întrucât nu are caracterul unei hotărâri în constituire de drepturi, ce ar putea determina reținerea unei alte situații de fapt și/sau de drept, apt să conducă la admiterea revizuirii pe temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Pentru aceste argumente, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 539 din 24 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. PENTRU ACESTE MOTIVE,