ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 497/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 497/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 11 martie 2021
asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei
Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin încheierea din 30 ianuarie 2019, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 134 alin. (2) Codul de procedură fiscală, aprobat prin O.U.G. nr. 92/2003, formulată de contestatorul A..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul A., cu a cărui judecată Curtea de Apel Ploiești a fost învestită.
La termenul din 18 aprilie 2019, instanța a dispus suspendarea judecării recursului, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.
La 7 ianuarie 2020 a fost formulată de către recurent o cerere de repunere a cauzei pe rol.
Prin decizia nr. 17 din 16 ianuarie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol, formulată de recurent, a admis excepția de perimare și a constatat perimată cererea de recurs.
Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel a declarat recurs contestatorul A..
Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar recurs.
Recurentul nu a formulat punct de vedere la raport.
Prin rezoluția din 15 ianuarie 2021 s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 11 martie 2021.
Apărările formulate în cauză
Intimatele, deși le-a fost comunicată legal cererea de recurs și raportul de admisibilitate, nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la acestea.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
În legea procesual civilă, căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa în mod nejustificat judecata unei cauze.
În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Conform dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. De asemenea, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din același act normativ "Când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește."
În situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Termenul pentru exercitarea recursului împotriva deciziei nr. 17 din 16 ianuarie 2020, prin care Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol, formulată de recurent, și a admis excepția de perimare cu consecința constatării perimării cererii de recurs, reprezintă un termen procedural, care începe să curgă de la pronunțarea hotărârii în cauză, 16 ianuarie 2020.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că recursul a fost promovat la 1 martie 2020, prin e-mail, potrivit înscrisului de la dosarul de recurs, iar ultima zi de declarare, conform calculului instituit prin dispozițiile art. 180 și 181 raportat la art. 421 alin. (2) C. proc. civ., a fost 22 ianuarie 2020. Or, raportat la data la care recurentul a exercitat calea de atac, se constată că a fost depășit termenul procedural, nefiind invocată nicio împrejurare mai presus de voința reclamantului care să-l fi împiedicat în exercitarea recursului pendinte.
În concluzie, pentru argumentele înfățișate anterior, se va respinge, ca tardiv, recursul de față exercitat împotriva deciziei civile nr. 17 din 16 ianuarie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 17 din 16 ianuarie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2021.