ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5165/2009

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele: Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 114 din 21 ianuarie 2008 a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții S.M., S.G. și A.V. împotriva pârâtei Primăria municipiului București prin primarul general. S-a dispus anularea parțială a dispoziției nr. 7775 din 18 aprilie 2007 și a fost obligată pârâta să restituie în natură 100 mp teren situat în sector 2 București reprezentând parcela C-88 și parcela D-12 identificată conform raportului de expertiză efectuat de expert tehnic P.M.

completat și construcția de 28 mp situată în parcela C. A fost respinsă cererea privind restituirea suprafeței de 18 mp reprezentând parcela B. În motivarea acestei sentințe Tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 7775 din 18 aprilie 2007 s-a soluționat notificarea înregistrată la nr. 668 din 6 iunie 2001 în sensul că au fost propuse măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul revendicat – București sector 2 (teren 480 mp și construcție azi demolată) față de imposibilitatea restituirii acestora în natură. S-a constatat că reclamanții au dovedit că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/200. Astfel s-a observat că în 1913 P.S. și M.P. au dobândit imobilul iar în 1925 M.P.

a vândut dreptul său indiviz către copiii E.P.S., T.P.S., G.P.S. și I.P.S. S-a apreciat că din terenul revendicat potrivit constatărilor expertizei efectuate în cauză se poate restitui în natură, fiind liberă o suprafață de 100 mp, reprezentând parcelele C-88 mp și D-12 mp și parcela C- în suprafață de 28 mp. Cu privire la parcela D instanța a reținut că ea reprezintă un fost drum de acces rămas în coproprietatea tuturor moștenitorilor autorilor terenului (M. și P.S.) și este actual situată în afara gardului școlii. S-a avut în vedere împrejurarea că urmare exproprierii din 1962 care și-a atins obiectivul, acest teren nu mai poate avea destinația de drum de acces între parcelele coproprietarilor persoane fizice.

Ca atare s-a apreciat posibilă și necesară restituirea și acestei porțiuni de teren. S-a respins cererea de restituire a suprafeței de 18 mp situată în parcela B, ca neîntemeiată, constatându-se că această parcelă a fost înstrăinată de moștenitorii lui P.S. și ai M.S. către numitul M.N. în 1996 prin contractul nr. 2780 din 20 mai 1996. S-a apreciat că eventualele diferențe de măsurători între ce există în teren și ce s-a trecut în contractul de vânzare - cumpărare se compensează prin împrejurarea că, și dacă nu s-ar fi avut în vedere parcela de 18 mp, suprafața măsurată de expert ar fi mai mare decât cea menționată în contract. De altfel, s-a mai constatat că această parcelă se află în posesia lui M.N., fiind calea sa de acces către drumul public.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 441/A din 5 iunie 2008 a respins ca nefondat apelul pârâtei Primăria municipiului București. În motivarea acestei decizii s-a arătat că nu se pot primi criticile apelantei în sensul că terenul nu poate fi restituit în natură pentru că este afectat de elemente de sistematizare, afirmație nedovedită și infirmată de expertiza efectuată care a identificat parcelele libere. S-a făcut corect aplicarea principiului general al restituirii în natură exprimat de Legea nr. 10/2001. Nu s-a primit nici critica referitoare la greșita obligare la cheltuieli de judecată față de dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. în sensul că aceste cheltuieli se suportă de partea care cade în pretenții. Împotriva acestei decizii pârâtul Municipiul București a declarat recurs. În drept s-a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În fapt criticile au privind încălcarea și greșita aplicare a legii față de aprecierea instanței că se poate restitui în natură parcela C în suprafață de 12 mp și construcția de 28 mp aflată tot pe acea parcelă. S-a arătat că dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură s-a întocmit pe baza notei de reconstituire și a referatului întocmit de Comisia internă de aplicare a Legii nr. 10/2001 și în baza acestor înscrisuri s-a constatat imposibilitatea de restituire, terenul revendicat fiind afectat în totalitate de elemente de sistematizare.

S-a precizat că elementele de sistematizare au fost descrise în preambulul dispoziției contestate iar existența acestora face imposibilă restituirea. S-a mai arătat că suma de 2400 lei cheltuieli de judecată stabilită în sarcina recurentei pronunțate în apel este disproporționat de mare în condițiile în care pricina a avut două termene. S-a invocat art. 275 alin. (3) C. proc. civ. Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat se constată că aceasta este legală și temeinică dată cu respectarea legii aplicabile. Cât privește criticile pe fond se constată că ele sunt aceleași ca cele din apel. Recurenta nu a oferit nici alte probe nici alte explicații, în raport de probele administrate în cauză, pentru a infirma considerentele pentru care instanța de apel a respins aceste critici.

Deși recurenta se opune constatărilor anexate ale expertului „mențiunea elementelor de sistematizare” din preambulul dispoziției contestate se observă că în fapt în dispoziția arătată nu se precizează despre ce elemente de sistematizare este vorba și nici nu este prezentat în detaliu – și cu argumente „referatul comisiei interne” care a constatat imposibilitatea restituirii în natură. Se constată așadar că instanța a făcut o corectă aplicare a principiului restituirii în natură conținut de Legea nr. 10/2001 în art. 1. Într-adevăr terenul revendicat a fost afectat de elemente de sistematizare acesta fiind și motivul pentru care a fost expropriat, construirea Școlii nr. 85. S-a constatat însă existența în acest spațiu a unor parcele libere care pot fi restituite în natură conform expertizei efectuate în cauză de ing.

P.M. De altfel și expertul O.E. care a efectuat o expertiză asupra terenului revendicat în noiembrie 2002, la cererea V.A. și depusă ca anexă la contestația formulată împotriva dispoziției nr. 7775/2007, face aceleași constatări, că terenul a fost afectat de construirea școlii dar din aceasta o suprafață de 100 mp și construcția de 30 mp se pot restitui în natură. Această constatare a fost confirmată ulterior în cadrul judecății contestației, prin probele administrate în cauză și necombătute de pârâtă cu alte probe ci numai prin comentariile făcute în căile de atac. La raportul de expertiză întocmit în cauză pârâta nu a formulat obiecțiuni. Nici criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată nu sunt întemeiate.

Art. 274 C. proc. civ. care stabilește obligația de plată a cheltuielilor de judecată pentru partea care a căzut în pretenții, stabilește o regulă cât privește cuantumul acestora, în alin. (2) și anume aceea potrivit căreia judecătorii nu pot micșora cheltuielile făcute de partea care a câștigat și care a dovedit că le-a făcut. O singură excepție este îngăduită în art. 274 alin. (3) și anume „ judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în tabelul onorariilor minimale ori de câte vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Ca urmare pentru aplicarea acestei măsuri îngăduită de dispoziția normativă citată este nevoie ca instanța să constate și să motiveze, urmare probelor administrate pentru acest scop, existența unei dispoziții.

Or, în cauză recurenta care nu a recunoscut pretențiile reclamanților la primul termen pentru a putea fi exonerată de plata cheltuielilor de judecată, nu a produs probe în dovedirea susținerii în sensul că onorariu perceput pentru asistența juridică în apel a reclamanților este prea mare. Împrejurarea că în apel au existat „numai” două termene (unul fiind acordat la cererea apelantei pârâte nu este determinantă pentru susținerea dispoziției onorariului față de natura cauzei având în vedere opunerea constantă a pârâtei la acțiunea reclamanților. Pentru considerentele arătate constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și văzând și dispozițiile art. 312 C. proc.

civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București împotriva Deciziei nr. 441/A din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.