ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1103/2021

Ședința publică din data de 19 mai 2021

asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 10 martie 2020, Ministerul Justiției a formulat contestație la executare împotriva somației emise la 10 februarie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 112, art. 116, art. 666, art. 668, art. 903 C. proc. civ. și Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare emisă de BEJ A. la aceeași dată în dosarul execuțional nr. x/2019, încuviințate spre executare prin încheierea nr. 684/2020 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2020, la cererea creditoarei B..

2.1. Prin sentința nr. 12904 din 5 noiembrie 2020, Judecătoria Timișoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

În raport de dispozițiile art. 651 C. proc. civ., s-a reținut că instanța competentă este cea în circumscripția căreia se află sediul debitorului Ministerul Justiției.

2.2. Prin sentința nr. 2717 din 29 martie 2021, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. A constatat intervenit conflictul negativ de competență. A dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

S-a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 714 alin. (1), art. 651 și art. 112 alin. (1) C. proc. civ., în raport de care s-a reținut că, întrucât executarea silită are o cauză unică, comună pentru toți debitorii, nu poate fi divizată între instanțele în raza cărora își au sediul aceștia, iar instanța care a încuviințat executarea silită a titlului creditorului împotriva tuturor debitorilor, ca instanță de executare este Judecătoria Timișoara după cum reiese din încheierea din data de 27 ianuarie 2020.

S-a constatat, pe cale de consecință, că în temeiul art. 130 alin. (2) raportat la art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Judecătoria Timișoara este competentă, ca instanță care a încuviințat executarea silită.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 163/2019, încuviințate prin încheierea nr. 684/2020 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2020.

Dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanța competentă a soluționa contestația, prevăd că aceasta se introduce la instanța de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanța de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilității și predictibilității determinării acestei instanțe.

Or, în speță, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestației la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Justiției.

Faptul că Judecătoria Timișoara a pronunțat încheierea nr. 684/2020 de încuviințare a executării nu determină stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea respectivei instanțe, în raport de textele de lege menționate care reglementează expres instanța competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reține, totodată, că încheierea de încuviințare a executării silite este pronunțată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestației la executare, introdusă în condițiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competența instanței care a emis-o.

De asemenea, nu prezintă relevanță faptul că în dosarul de executare sunt mai mulți debitori și că încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș Severin, în raport de dispozițiile art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., care stipulează în sensul introducerii cererii la instanța competentă pentru debitorul principal și având în vedere că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite pentru ceilalți doi debitori. În plus, se observă că acțiunea - contestație la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Justiției este în sectorul 5, București, regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 mai 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.