ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1067/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România, prin Hotărârea arbitrală nr. 107 din data de 4 februarie 2016, a admis cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău și a obligat pe pârâtă la primirea și înregistrarea în vederea decontării a facturilor în cuantum de 6.904,76 RON, aferente perioadei septembrie- decembrie 2010, care reprezintă contravaloarea în procent de 40% a medicamentelor compensate 90% potrivit Hotărârii de Guvern nr. 186/2009, cu modificările și completările ulterioare, pentru pensionarii cu venituri numai din pensii până la 700 RON/lună, care se suportă din transferuri din bugetul Ministerului Sănătății către bugetul Fondului Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Prin cererea înregistrată, la data de 4 iunie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., anularea Hotărârii arbitrate nr. 107 din data de 4 februarie 2016 pronunțate de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România, în dosarul nr. x/2013.

În urma aplicării prevederilor art. 111 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cauza a fost înregistrată pe rolul secției a III-a civile și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București, la data de 18 iunie 2020, sub nr. x/2020.

I.2. Sentința pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie:

Prin sentința civilă nr. 159F din data de 18 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea formulată de reclamanta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

I.3. Calea de atac exercitată:

Împotriva sentinței pronunțate de către curtea de apel, a declarat recurs reclamanta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău.

Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casare sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

A apreciat că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material ce își găseau aplicabilitatea în cauză.

Astfel, a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 608 alin. (1) lit. g) și h) C. proc. civ., Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare dacă nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării ori nu este semnată de arbitrii, precum și dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

A susținut că, în ceea ce privește prevederile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., Curtea de Apel București a reținut în mod nelegal și netemeinic faptul că noțiunea de "locul pronunțării" nu trebuie să se regăsească expres în dispozitiv sau în altă parte a hotărârii, fiind suficient că în practicaua hotărârii se menționează că hotărârea a fost pronunțată la sediul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România.

Recurenta-reclamantă a subliniat că din dispozițiile imperative ale art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. rezultă că arătarea locului pronunțării este un element obligatoriu pentru orice hotărâre arbitrală, în același sens fiind și dispozițiile art. 33 alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 2004 privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și aprobat prin Decizia nr. 98 din 5 februarie 2014 a C.N.A.S.

A mai arătat că, potrivit art. 603 alin. (1) lit. a) și e) C. proc. civ., valorificate din perspectiva incidenței art. 43 din Regulamentul din 2004, " (1) Hotărârea arbitrală se redactează în scris și trebuie să cuprindă: a) componența nominală a tribunalului arbitral, locul și data pronunțării; e) motivele de fapt și de drept ale hotărârii, iar, în cazul arbitrajului în echitate, motivele care, sub acest aspect, întemeiază soluția".

De asemenea, recurenta-reclamantă a apreciat a fi nelegală și netemeinică motivarea instanței potrivit căreia necomunicarea hotărârii arbitrale nr. 107/2016, într-un anumit termen, nu determină desființarea hotărârii arbitrale, iar examinarea unui astfel de motiv nu reprezintă niciun interes.

A susținut că hotărârea arbitrală s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2366/C din data de 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluționare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu care hotărârea arbitrală va fi comuniată părților în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării ei.

Recurenta-reclamantă a subliniat că această dispoziție legală a fost încălcată de către Comisia Centrală de Arbitraj, hotărârea arbitrală fiind emisă la data de 4 februarie 2016, iar comunicarea acesteia s-a realizat la data de 11 mai 2020.

I.4. Apărările formulate în cauză:

Intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

I.5. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18 februarie 2021, sub nr. x/2020, și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 2, astfel cum rezultă din fișa ECRIS aflată la dosarul de recurs.

Prin rezoluția din data de 22 februarie 2021, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte S.C. A. S.R.L., astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs, iar aceasta nu a formulat întâmpinare.

Prin rezoluția din data de 12 aprilie 2021, în cauză, a fost fixat termen de judecată la data de 18 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul de judecată din data de 18 mai 2021, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și a reținut cauza în pronunțare în raport de această excepție.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Ca atare, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Față de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că susținerile recurentei-reclamante, prezentate drept motive de recurs, nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței a cărei hotărâre se atacă, dar care deja și-au primit o dezlegare prin hotărârea recurată.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă, făcând trimitere la prevederile art. 608 alin. (1) lit. g) și h), art. 33 alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 2004 privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, art. 603 alin. (1) lit. a) și e) C. proc. civ., a susținut că hotărârea arbitrală nu respectă cerința privind menționarea locului și a datei pronunțării, fiind, totodată, dată și cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2366/C din data de 21 iulie 2015, întrucât aceasta nu a fost comunicată în termenul legal.

Or, aceste susțineri au fost invocate și în fața curții de apel și au fost analizate de către această instanță.

Astfel, curtea de apel a reținut că lipsa, din dispozitivul hotărârii arbitrale atacate, a mențiunilor privind locul și data pronunțării, intrinseci actului de procedură, atrag o eventuală nulitate condiționată de existența unei vătămări a părții reclamante, în condițiile art. 174 C. proc. civ., însă nu poate fi invocată de către reclamantă o atare vătămare ca efect al neindicării acestor mențiuni în dispozitivul actului atacat, câtă vreme rezultă fără nicio îndoială, din același act de procedură, locul și data pronunțării hotărârii arbitrale, arbitrajul în speță fiind unul instituționalizat la nivelul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România care are un sediu unic și statornic, indicat inclusiv în citațiile emise către părți în cadrul dosarului arbitral.

De asemenea, a reținut că, din hotărârea arbitrală atacată, rezultă data la care a avut loc termenul de dezbateri cât și datele la care s-a amânat pronunțarea, precum și data fixată pentru pronunțare, nefiind dovedită nicio vătămare nici sub acest aspect.

Cât privește încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2366/C din 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluționare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări de sănătate, curtea de apel a constatat că încălcarea acestor dispoziții nu conduce la nulitatea actului atacat ci, eventual, la sancțiuni pentru arbitrii, dacă Regulamentul invocat de reclamantă conține prevederi în acest sens.

Totodată, a apreciat că ar prezenta relevanță dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., însă acestea nu au fost invocate de către reclamantă, precum și că, fiind vorba despre un arbitraj instituționalizat, nu s-a fixat un termen de arbitraj, reclamanta plângându-se de redactarea cu întârziere a hotărârii arbitrale pronunțate în anul 2016 și comunicate în anul 2020.

Raportat la prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., instanța analizând pe fond hotărârea arbitrală atacată, a constatat că prin aceasta nu au fost încălcate dispoziții imperative ale legii.

Ca atare, reluarea în recurs de către recurenta-reclamantă a unor critici supuse analizei curții de apel și asupra cărora aceasta s-a pronunțat, astfel cum s-a arătat anterior, nu respectă rigorile impuse de art. 488 C. proc. civ., neputând fi apreciate ca reprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate, apte de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de alin. (1) al acestui articol.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva sentinței civile nr. 159F din data de 18 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2021.