ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2516/2020

Ședința publică din data de 9 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4398 din 29 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2017 s-a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul FONDUL NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI ȘI MIJLOCII ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 2596 din 13 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă cu majoritate s-a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4398 din 29 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în contradictoriu cu intimatul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN; s-a schimbat în tot sentința apelată; s-a admis în parte cererea de chemare în judecată; s-a constatat inopozabilitatea față de reclamanta A. S.R.L. a biletului la ordin seria x având ca dată de emitere 27 ianuarie 2011, cu dată scadentă 13 noiembrie 2012 și ca emitent pe A. S.R.L.; s-a respins în rest ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Cu opinia separată a d-nei judecător B. în sensul respingerii apelului ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 2596 pronunțată la 13 noiembrie 2018 de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a declarat recurs Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii IFN invocând dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii recurentul arată că: 1. contradictorialitatea instanței de judecată este evidentă reținând pe de o parte că în conformitate cu Hotărârea AGA nr. 1 din 26 ianuarie 2011 dl. C. a fost împuternicit să semneze în numele societății menținerea garanțiilor și implicit avalizarea biletului la ordin supus analizei, iar pe de altă parte constată că acesta nu are calitatea de reprezentant al intimatei S.C. A. S.R.L.; 2. Hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 10 și art. 63 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin și ale art. 54 - 55 din Legea societăților nr. 31/1990.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția insuficientei timbrări, excepția lipsei calității de reprezentant, excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, acesta fiind redactat și comunicat părților.

Prin încheierea din 15 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în completul de filtru, a respins excepția insuficienței timbrări, excepția lipsei calității de reprezentant și excepția nulității recursului, iar în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată la 9 decembrie 2020.

Analizând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Nemotivarea în oricare din ipotezele menționate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede că, în considerentele hotărârii, judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților.

Aceste dispoziții legale au fost prevăzute de legiuitor, atât în interesul unei bune administrări a justiției, cât și pentru a da posibilitatea instanțelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv și eficient al modului de desfășurare a procesului civil în etapele procesuale anterioare.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că decizia atacată este contradictorie deoarece pe de o parte, instanța de apel reține că prin art. 7 pct. 10 din actul adițional nr. x din 27 ianuarie 2011 la contractul de credit nr. x din 26 august 2008 s-a convenit de către apelanta-reclamantă și D. S.A. că cele două bilete la ordin în alb emise de societatea apelantă în favoarea băncii și avalizate, unul de dl. C. în calitate de asociat și unul de dna. E. în calitate de administrator să fie înlocuite cu unele în format nou", că "așa cum rezultă cu evidență din cuprinsul hotărârii AGA A. S.R.L. nr. 1 din 26 ianuarie 2011 dl. C. a fost împuternicit să semneze în numele apelantei-reclamante … menținerea garanțiilor existente și suplimentarea cu două contracte de fidejusiune încheiate cu asociații C. și E.", iar pe de altă parte reține "ca atare nu există nicio mențiune în cuprinsul Hotărârii AGA A. S.R.L. nr. 1 din 26 ianuarie 2011 din care să rezulte că dl. F. a fost împuternicit să semneze biletul la ordin seria x nr. x emis la 27 ianuarie 2011".

Așadar, contradictorialitatea instanței de apel rezultă că, deși în cuprinsul actului adițional nr. x din 27 ianuarie 2011 este menționat faptul că dl. C. a fost împuternicit să semneze prin hotărârea AGA A. S.R.L. nr. 1 din 26 ianuarie 2011, iar dna. E. a semnat în calitate de garant, reține că nu a fost depusă vreo dovadă din care să rezulte că dl. C. ar fi fost împuternicit de intimata-reclamantă să semneze biletul la ordin.

Acest mod de construire al raționamentului instanței de apel este contradictoriu deoarece nu reflectă mecanismul logico-juridic prin care s-a format convingerea acesteia în vederea pronunțării soluției, iar consecința motivării contradictorii este casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce privește critica recurentei referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 și 63 din Legea nr. 58/1934 și ale art. 54-55 din Legea nr. 31/1990 și încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție nu o va mai analiza față de efectul pe care îl produce motivarea contradictorie de către instanța de apel a deciziei atacate.

Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 488 pct. 6 coroborat cu art. 496 și 497 C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. IFN împotriva deciziei civile nr. 2596 din 13 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează decizia civilă nr. 2596 din 13 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 9 decembrie 2020.