ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2157/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra revizurii de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 5 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa Locală de Pensii Câmpina, Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Prahova și S.C. B. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că a fost angajat și a lucrat efectiv 100 %, din programul de lucru în secții cuprinse în grupa a II-a de munca, iar pe cale de consecința sa dispună obligarea pârâtelor la emiterea adeverințelor cu încadrarea sa în grupa de munca, fără cheltuieli de judecată.

La 12 aprilie 2019, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare/modificatoare a cadrului procesual, în cuprinsul căreia a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtele: Casa Județeană de Pensii Prahova, S.C. B. S.R.L. și Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Prahova.

Prin sentința civilă nr. 2860 din 18 noiembrie 2019, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii, invocată de aceasta pe cale de întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Prahova, invocată de aceasta pe cale de întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Prahova, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., întrucât există autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 1009 din 9 iulie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Față de această soluție, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat schimbarea în tot a deciziei nr. 1009 din 9 iulie 2020. Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2020.

Motivele invocate de revizuent sunt, în esență, următoarele:

Decizia nr. 1009 din 9 iulie 2020 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2546 din 22 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, cele două hotărâri fiind contradictorii în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a intimatelor.

În drept, revizuentul a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 509 alin. (2) și art. 513 C. proc. civ.

Intimatele nu au formulat întâmpinări.

Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ., respectiv existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin cererea formulată, se invocă contrarietatea dintre decizia nr. 2546 din 22 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 și decizia nr. 1009 din 9 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, revizuenta ar fi trebuit să aibă în vedere dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc că termenul de revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În speță, ultima hotărâre, respectiv decizia nr. 1009 din 9 iulie 2020, a fost pronunțată în calea de atac a apelului în cadrul unui litigiu de muncă având ca obiect o acțiune în constatare privind încadrarea în grupa de muncă a activității desfășurate de salariat.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale. Prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului. Așa fiind, în litigiile de muncă, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a acestor modificări, cum este și cazul acțiunii de față, calea de atac este numai a apelului, astfel că ultima hotărâre, respectiv decizia nr. 1009 din 9 iulie 2020, a rămas definitivă la data pronunțării.

Ca urmare, termenul de o lună în care revizuentul putea formula cererea de revizuire a început să curgă la 9 iulie 2020 și, conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-ar fi împlinit la 9 august 2020, într-o zi de duminică, zi nelucrătoare. Conform art. 181 alin. (2) din același cod, termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care urmează, și anume 10 august 2020 (luni). Revizuenta a formulat cererea la 13 august 2020, așa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul nr. x/2020.

Termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este un termen absolut, prevăzut de lege cu caracter imperativ. Nerespectarea sa atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8, art. 185 și art. 186 C. proc. civ., Înalta Curte va constata tardivitatea formulării cererii de revizuire și o va anula.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1009 din 9 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs, care este de competența Completului de 5 judecători.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.