ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 207/2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâta S.C. C. S.R.L. (depozitar arhivă S.C. D. S.A. și S.C. E. S.A. Câmpina), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că pe perioadele menționate în cerere au fost angajați în funcții și au lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupa a II-a de muncă, și obligarea pârâtei să le elibereze adeverințe din care sa rezulte grupa de muncă la care au dreptul.

Prin sentința civilă nr. 745 din 25 martie 2019, Tribunalul Prahova a admis acțiunea precizată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., a constatat că reclamantul beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru perioadele 16.02.1979-18.01.1980 în cadrul S.C. E. S.A. și perioadele 16.07.1980-24.10.1980 și 29.04.1982-31.03.2001 în cadrul S.C. D. S.A. Câmpina și a obligat deținătorul de arhivă să elibereze adeverință în acest sens.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 16 mai 2019, petenții reclamanți, B. și A., au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea din 28 martie 2019 și în dispozitivul sentinței civile nr. 745/2019 pronunțată de Tribunalul Prahova la 25 martie 2019, în sensul menționării numelui în cazul lui B. și menționării numelui complet în cazul lui A. în încheierea din 28 martie 2019.

Prin încheierea de ședință din 22 mai 2019, Tribunalul Prahova a admis cererea formulată de petenții reclamanți B. și A., a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 745/2019 în sensul: constată că reclamantul B. beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru perioadele 16.02.1979 - 18.01.1980 în cadrul S.C. E. S.A. și perioadele 16.07.1980 - 24.10.1980 și 29.04.1982 -31.03.2001 în cadrul S.C. D. S.A. Câmpina și nu constată că reclamantul beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru perioadele 16.02.1979 - 18.01.1980 în cadrul S.C. E. S.A. și perioadele 16.07.1980 - 24.10.1980 și 29.04.1982 -31.03.2001 în cadrul S.C. D. S.A. Câmpina și a menținut în rest dispozițiile sentinței.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 03 iulie 2019, petentul reclamant B. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de îndreptare eroare materială din data de 22.05.2019, în sensul eliminării pasajului în care perioadele 16.02.1979 - 18.01.1980 în cadrul S.C. E. S.A. și perioadele 16.07.1980 - 24.10.1980 și 29.04.1982 - 31.03.2001 în cadrul S.C. D. S.A. Câmpina sunt trecute că nu s-ar încadra în grupa a II-a de muncă.

Prin încheierea de ședință din 04 iulie 2019, Tribunalul Prahova a respins cererea de îndreptare eroare materială, formulată de petentul reclamant F., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel reclamantul B., solicitând admiterea acestuia și înlăturarea mențiunilor din partea II-a a dispozitivului, care sunt contradictorii cu prima parte, referitoare la dreptul său de a beneficia de grupa de muncă în procent de 100%.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, complet LM30 A III la 06 august 2019.

Prin încheierea din 02 octombrie 2019, pronunțată de completul mai întâi învestit al secției de contencios administrativ și fiscal nr. LM 30 A III, în dosar nr. x/2019, s-a admis excepția de necompetență materială funcțională a completului de judecată și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului, în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, în configurația anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20.06.2019.

În pronunțarea acestei soluții instanța s-a raportat la următoarele aspecte:

Art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20.07.2018) prevede că, în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale.

Completul de judecată este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal și, în baza articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 precum și a art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/20.06.2019, începând cu data de 01.07.2019 în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă.

Prin sentința nr. 544/21.08.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeș, s-a admis în parte acțiunea formulată de judecătorii din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal și din cadrul secției a II-a civilă din cadrul Curții de Apel Ploiești, dispunându-se suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și, respectiv articolului I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași colegiu. Această sentință este executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Curtea a menționat că prin articolul al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 s-a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă de a se repartiza cauzele având ca obiect litigii de muncă, în mod egal, celor 3 secții non-penale ale instanței, iar prin art. 1 al Hotărârii nr. 12/20.06.2019 s-a aprobat solicitarea Președintei secției I Civilă și s-a propus Președintei Curții de Apel Ploiești înființarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă, începând cu 01.07.2019.

Prin considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, s-a reținut că greșita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetența.

Prin urmare, compunerea instanței/completului nu se limitează la aspectul cantitativ. Este unanim acceptat că există situații în care este vizat aspectul calitativ al compunerii, una dintre acestea fiind și cazul când, în condițiile legii, anumite categorii de litigii trebuie să fie soluționate de completurile/secțiile specializate, după obiectul sau natura litigiului.

Se constată că prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secția de contencios administrativ și fiscal, cât și din secția a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparență de nelegalitate cu privire la înființarea unor astfel de complete și specializarea lor în soluționarea litigiilor de muncă, astfel încât prezentul complet de judecată, înființat ca fiind specializat în soluționarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menționate, nu mai are competența materială procesuală (funcțională) să soluționeze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializați în această materie ori care să facă măcar parte din secția I Civilă.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, "suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării".

Astfel, primul complet învestit al Curții a reținut că respectivul complet este doar aparent specializat în soluționarea litigiilor de muncă, specializare în privința căreia s-a constatat deja o aparență de nelegalitate printr-o sentință judecătorească executorie, acesta fiind în realitate specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal, întrucât specializarea urmărește judecătorul și nu completul în abstract.

S-a mai reținut că dacă la nivelul instanței există o secție sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secția (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției I Civilă - completul 18 ACIV la data de 11.10.2019.

Astfel învestit, cel de-al doilea complet al aceleiași secții a aceleiași instanțe, prin încheierea de la 21 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a admis excepția de necompetență materială procesuală a completului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit. A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două completuri; a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În fundamentarea acestei hotărâri, cel de-al doilea complet a reținut următoarele:

Obiectul cererii introductive îl constituie un litigiu de muncă.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 1307 din 5 iunie 2019 a Tribunalului Dâmbovița a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 06 august 2019, și repartizat aleatoriu completului LM 30A III, complet specializat în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, începând cu data de 1 iulie 2019, potrivit deciziei nr. 47/24.06.2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești.

Decizia nr. 47/24.06.2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești a fost fundamentată pe art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20 iulie 2019, prin care s-a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă de înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, în această hotărâre făcându-se trimitere la o altă Hotărâre a aceluiași colegiu, nr. 9/22.05.2019, art. II, prin care se aprobase propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale.

Prin sentința nr. 554/21.08.2019 pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și, respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

În ceea ce privește efectele sentinței anterior menționate s-a reținut că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte și pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor. Ca atare, efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și, respectiv, nr. 12/20.06.2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47/24.06.2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești, se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora și data de 21.08.2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate.

În acest context și având în vedere faptul că aprecierea asupra competenței materiale procesuale, cum este cazul în speță, se realizează în raport cu data sesizării instanței, respectiv data de 6 august 2019, moment care se situează anterior pronunțării sentinței nr. 554/21.08.2019 de către Tribunalul Argeș, secția Civilă, instanța consideră că în mod greșit s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluționarea litigiilor de muncă, cum este și completul 18ACIV.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între două completuri specializate din cadrul Curții de Apel, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se observă că sunt întrunite condițiile conflictului negativ de competență, având în vedere declinările reciproce pronunțate în aceeași cauză de completurile Curții de Apel Ploiești, fiind disputată competența specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluționarea unui litigiu de muncă și asigurări sociale.

Este adevărat că prin dispozițiile art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ. s-a instituit un regim derogatoriu în ce privește necompetența specializată a instanței, în sensul că în cadrul procedurii de regularizare în prima instanță se poate trimite dosarul completului specializat competent ori secției specializate din instanța respectivă.

Chiar și în această situație, completul căruia i s-a repartizat cauza își păstrează posibilitatea de a-și invoca necompetența materială procesuală în funcție de obiectul și natura litigiului, potrivit art. 130, 131 din C. proc. civ., limite procedurale în care s-a încadrat primul complet din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal, învestit, de altfel, cu soluționarea litigiului ca instanță de control judiciar, în apel.

Cu privire la competența specializată a acestui complet, se reține că prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă și asigurări sociale tuturor secțiilor care nu erau penale din cadrul instanței.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a decis repartizarea cauzelor având ca obiect aceste litigii unor completuri specializate nou înființate, formate cu participarea unor judecători din cadrul altor secții ale instanței.

Prin aceste hotărâri ale colegiului de conducere date în executarea dispozițiilor de organizare judiciară, s-a procedat la stabilirea criteriilor și a procedurii de determinare a specializării și, de asemenea, la constituirea completurilor specializate în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Cu alte cuvinte, se distinge între, pe de o parte, repartizarea judecătorilor în virtutea specializării acestora, prin stabilirea compunerii completelor respective și, pe de altă parte, stabilirea criteriilor de determinare a completelor specializate cărora le revine, în consecință, competența exclusivă de a soluționa litigiile de muncă și asigurări sociale.

Argumentele primului complet învestit cu soluționarea cauzei, care nu au în vedere specializările în materii diferite ale completelor, ci exclusiv chestiunea litigioasă a nelegalității sub aspectul calitativ al compunerii sale, excedează limitele analizei efectuate în regulatorul de competență.

Primul complet nici nu contestă, de altfel, că la data învestirii cu soluționarea cauzei îi revenea competența specializată în raport cu obiectul și natura litigiului, ci invocă efectele produse de pronunțarea sentinței civile nr. 554/21.08.2019 a Tribunalului Argeș, secția I civilă.

Înalta Curte reține că hotărârile menționate anterior ale Colegiului de conducere au fost contestate de judecătorii curții de apel, iar prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, cu rezultatul întreruperii temporare a efectelor acestora.

Este de subliniat că efectele produse până la adoptarea soluției de suspendare se mențin, hotărârile de colegiu antereferite nefiind anulate.

Faptul că, urmare a măsurii suspendării, s-a procedat la repartizarea dosarelor de litigii de muncă și asigurări sociale înregistrate ulterior altor completuri specializate din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, nu ar putea constitui un argument valid pentru declinare, atâta timp cât completul de judecată căruia i-a fost repartizat inițial dosarul și-a păstrat funcționalitatea, în sensul programării în ședințele de judecată, în vederea soluționării cauzelor cu care a fost învestit.

Suspendarea executării este o măsură provizorie care își produce efectele odată cu pronunțarea instanței de contencios administrativ la 21.08.2019, în timp ce învestirea primului complet de judecată specializat este un fapt epuizat, care s-a realizat anterior, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată și repartizarea în data de 06.08.2019, acestui complet revenindu-i competența de soluționare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii, precum și a continuității, potrivit art. 19 C. proc. civ.

În ceea ce privește argumentul că, urmare a suspendării judecătorești menționate anterior, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019, completurile nou înființate au fost blocate de la repartizare, Înalta Curte reține că acest aspect nu poate influența competența respectivului complet.

Repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este reglementată printr-o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței judecătorului și imparțialității actului de justiție și nu i se poate aduce atingere prin norme de organizare internă la nivel administrativ, iar competența completului astfel învestit nu poate fi afectată, raportat la dosarele repartizate anterior datei de 22 august 2019.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența reglementată prin dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că revine competența de soluționare a cauzei completului inițial învestit din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2020.