ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.10.2020

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2052/2020

HOTĂRÂRE
21.10.2020
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2052/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06.12.2018 pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna Cața, prin Primar, a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 249.600 RON, reprezentând fondul de salarii alocat unei perioade de 12 luni unui număr de 5 paznici, angajați cu contract de muncă, dar și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 863/CA/04.07.2019, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 249.600 RON.

Împotriva acestei sentințe, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, care a fost recalificat ca apel.

Prin decizia civilă nr. 1686/Ap/10.12.2019, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins apelul.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând modificarea ei în tot, în sensul respingerii acțiunii.

În motivare, recurenta a reiterat argumentele din cererea de apel cu privire la constatările făcute de Camera de Conturi Brașov prin decizia nr. 24/10.06.2016, la pct. 9, în cadrul căreia s-a reținut că ar fi fost cauzat un prejudiciu bugetului local al Comunei Cața, ca urmare a plăților ce i-au fost efectuate pârâtei de către reclamantă, în baza contractului de prestări servicii de pază nr. 5/28.02.2014.

În opinia recurentei, în mod greșit s-a apreciat că a achitat eronat salarii către paznici, reținându-se că în statutul societății nu era prevăzută activitatea din codul CAEN - 8010 - activități de protecție și pază.

În ceea ce privește activitatea paznicilor, a susținut că aceștia au prestat serviciile conform fișei postului, beneficiind de toate drepturile conferite de Codul muncii personalului contractual.

Potrivit recurentei, ambele instanțe au ignorat contractul de prestări servicii încheiat de părți, contractele de muncă cu cei cinci paznici angajați și împrejurarea că fondul de salarii pentru aceștia a fost aprobat în baza organigramei și a statutului de funcții.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Analiza motivelor de recurs relevă că nu au fost formulate critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate.

Recurenta a reiterat motivele prezentate în cererea de apel, însă nu a formulat nicio critică la adresa deciziei instanței de prim control judiciar, care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Toate argumentele expuse în cadrul criticilor din recurs urmăresc doar o reevaluare a materialului probator și a situației de fapt; astfel, recurenta a arătat că în mod greșit s-a apreciat că a achitat eronat salarii către paznici, care au prestat serviciile conform fișei postului, beneficiind de toate drepturile conferite de Codul muncii personalului contractual, dar și că ambele instanțe au ignorat contractul de prestări servicii încheiat de părți, contractele de muncă cu cei cinci paznici angajați și împrejurarea că fondul de salarii pentru aceștia a fost aprobat în baza organigramei și a statutului de funcții.

Acestea reprezintă însă elemente de fapt, care au fost deja analizate de instanțele de fond.

Or, examinarea instanței de recurs este limitată, de însuși conținutul introductiv al art. 488 C. proc. civ., doar la criticile de nelegalitate, nu și la cele de eventuală netemeinicie.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural. O astfel de situație intervine și în cauza de față, din moment ce, așa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Mai mult decât atât, prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a formulat nicio critică care să poată fi circumscrisă acestora.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1686/Ap/10.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-12-02
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1784/2025
la starea inițială, conform H.C.L. nr. 217/2019, de la data comunicării acestuia către A. S.A. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1549 și următoarele din C. civ. (2009), art. 1522 C. civ. (2009), art. 194 C. proc. civ. Prin sentin
ÎCCJ 2022-06-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1463/2022
nța civilă nr. 805/C/18.12.2020, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea precizată în parte ca nefondată și în parte ca prescrisă, respectiv ca lipsită de obiect; a respins acțiunea
ÎCCJ 2021-11-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5287/2021
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, inițial, la data de 16.04.2019, pe rolul Tribuna
ÎCCJ 2020-01-17
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 91/2020
respins apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1422/C din 22 decembrie 2017 și a încheierilor din 4 octombrie 2017 și 6 decembrie 2017 pronunțate în dosarul nr. x/2017 al Tribunalul Brașov, secția a II-a civ
ÎCCJ 2019-05-21
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1125/2019
Ședința publică din data de 21 mai 2019 Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 3 noiembrie 2014, sub număr de dosar x/2014, r
Sursă