ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1125/2019

Ședința publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 3 noiembrie 2014, sub număr de dosar x/2014, reclamanții Municipiul Brașov, Consiliul Local al Municipiului Brașov, Primăria Municipiului Brașov și Direcția Fiscală Brașov au chemat în judecată pârâta S.C. A. S.R.L. solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 610.716 RON aferentă perioadei 31.12.2007 - 1.11.2014, din care suma de 339.669 RON cu titlu de redevență, iar suma de 271.047 RON cu titlu de penalizări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 679/C din data de 30.09.2016 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Municipiul Brașov, invocată de pârâta S.C. A. S.R.L.; a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, în ce privește pretențiile aferente perioadei 31.12.2007 - 3.11.2011, invocată de pârâta S.C. A. S.R.L.; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Brașov, Consiliul Local al Municipiului Brașov și Primăria Municipiului Brașov în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 297.732,05 RON cu titlu de redevență aferentă perioadei 3.11.2011 - 1.11.2014 și suma de 93.633,12 RON reprezentând penalizări de întârziere; au fost respinse restul pretențiilor reclamanților; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Direcția Fiscală Brașov, invocată de pârâta S.C. A. S.R.L.; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Direcția Fiscală Brașov, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului Municipiul Brașov suma de 5.590 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, S.C. A. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1612/Ap din 11 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 679/C din 30 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal care a fost schimbată în parte în parte în sensul că, au fost reduse sumele la care pârâta a fost obligată către reclamanți de la suma de 297.732,05 RON, cu titlu de redevență aferentă perioadei 03.11.2011-01.11.2014, la suma de 134.397,52 RON (compusă din 9.365,27 RON aferentă perioadei 03-30.11.2011, 61.006,25 RON aferentă anului 2012 și 64.026 RON aferentă anului 2013) și de la suma de 93.633,12 RON, cu titlu de penalități de întârziere, la suma de 46.016,46 RON (compusă din 6.368,38 RON aferentă perioadei 03-30.11.2011, 26.842,83 RON aferentă anului 2012 și suma de 76.831,5 RON aferentă anului 2013); s-a menținut restul dispozițiilor sentinței civile atacate.

Împotriva deciziei civile nr. 1612/Ap din 11 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, atât Municipiul Brașov, Consiliul Local al Municipiului Brașov și Primăria Municipiului Brașov, reprezentați legal prin Primar, cât și S.C. A. S.R.L. au declarat recurs.

Recurenții-reclamanți Municipiul Brașov, Consiliul Local al Municipiului Brașov și Primăria Municipiului Brașov, reprezentați legal prin Primar se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea recursului, susțin, în esență, că instanța de apel, în mod greșit, pentru a reduce nivelul sumelor datorate de pârâtă cu titlu de redevență și penalități de întârziere, a recurs la un calcul al proporționalității pe care nu l-a explicat în vreun fel.

În opinia recurenților-reclamanți, înlăturarea calculului făcut de expertul desemnat în cauză nu are niciun fel de justificare.

Or, raportându-se la obiectivele încuviințate de instanță, expertul a calculat redevența aferentă la trei perioade de timp printre care și perioada neprescrisă respectiv 01.11.2011 - 01.11.2014.

Având în vedere dispozițiile art. 330 C. proc. civ., instanța a considerat necesar să cunoască părerea unor specialiști pentru lămurirea unor împrejurări de fapt.

Mai mult, susțin recurenții, în condițiile art. 337 C. proc. civ., dacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză, instanța din oficiu putea cere lămurirea sau completarea acestuia.

Așa fiind, recurenții consideră că instanța de apel, în mod greșit, a făcut aplicarea legii.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecarea cauzei cu consecința respingerii apelului promovat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 679/C/30.09.2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și menținerea acesteia din urmă ca fiind temeinică și legală.

Intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenții-reclamanți prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

În argumentarea recursului, recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea normelor de drept material și că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă susține, în esență, eroarea de calcul al redevenței săvârșită de instanța de apel.

În acest context, arată că orice calcul al redevenței trebuia să aibă în vedere și să pornească exclusiv de la valorile indicate de adresa din 11.04.2017, document ce trebuia coroborat cu restul probelor prezentate de către pârâtă și care, în opinia sa, confirma valoarea redevenței invocate.

Or, acest calcul, arată recurenta-pârâtă, a fost realizat de către expertul desemnat în cauză, în fața instanței de fond. Adresa nr. x din data de 11.04.2017 confirmă că instanța de fond trebuia să aibă în vedere răspunsul furnizat de către expertul judiciar la obiectivul nr. 3 întrucât acesta pleca de la o valoare reală (469 de RON redevența pentru anul 2006), dovedită de către pârâtă, suma totală a redevenței datorate fiind de 3661,80 de RON.

Chiar dacă, inițial, organele fiscale nu au comunicat informațiile referitoare la valoarea redevențelor percepute în perioada 1992-2007, recurenta apreciază că instanța de judecată trebuia să aibă în vedere restul probelor aflate la dosarul cauzei.

De asemenea, instanța de judecată a apreciat în mod nefondat că nu au relevanță informațiile referitoare la cuantumul redevențelor stabilite pentru spații similare, situate în același imobil ca cel deținut de pârâtă.

Sumele stabilite ca fiind datorate cu titlu de redevență sunt exagerat de mari, cuantumul redevenței ajungând să echivaleze cu prețul de achiziție a terenului. În consecință, este ilar a se considera că în decursul unui an se poate percepe o redevență egală cu prețul imobilului ce face obiectul concesiunii.

Totodată, instanța de apel a refuzat să dea valență probatorie certificatului de atestare fiscală nr. x/07.09.2007.

Sub un ultim aspect, susține că instanța de apel nu putea dispune cu privire la cuantumul penalităților, în condițiile în care în cauză nu s-a realizat un calcul al acestora pornind de la valorile reale a redevenței stabilită și încasată de către concedent.

Față de cele arătate, recurenta solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Brașov.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare la recursul recurentei-pârâte, solicitând, în esență, respingerea recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recursurile sunt inadmisibile, precum și faptul că acestea nu conțin critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., fiind incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 13 iunie 2018, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a formulat un punct de vedere asupra raportului întocmit, solicitând să se constate că recursul este admisibil și că motivele invocate se încadrează în limitele stabilite de art. 488 C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., suspendarea judecății recursurilor, până la soluționarea dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă.

La 20 februarie 2019, recurenții-reclamanți au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

La termenul din data de 21 mai 2019, completul de filtru a repus cauza pe rol și a rămas în pronunțare asupra nulității recursurilor.

Analizând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate și, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererile de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurenți se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursurilor.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părților prin care este exprimată nemulțumirea față de soluția adoptată în apel se circumscriu motivelor de recurs prevăzute, astfel cum s-a menționat în dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulțumire a părților poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

Se constată că recurenții-reclamanți Municipiul Brașov, Consiliul Local al Municipiului Brașov și Primăria Municipiului Brașov, reprezentați legal prin Primar au invocat formal dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Motivul de nelegalitate instituit de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. a fost invocat de reclamanți cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor (raportul de expertiză întocmit în cauză), ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurenților cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Este de amintit că instanța de apel ca instanță devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Totodată, în mod formal, recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. a invocat motivele de nelegalitate potrivit cărora hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea normelor de drept material și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Se constatată că întreaga construcție a recursului formulat de recurenta-pârâtă se fundamentează pe aprecierea greșită a probelor administrate, respectiv "instanța a refuzat să acorde valență probatorie certificatului de atestare fiscală"; adresele formulate de expert, obiectivele expertizei, adresa nr. x din data de 11.04.2017, cuantumul redevenței și al penalităților de întârziere, ceea ce vizează modalitatea în care instanța de apel a înțeles să ordone și să interpreteze probele. Or, analiza acestor critici care vizează exclusiv restabilirea situației de fapt excede competenței instanței de recurs.

Din expunerea argumentelor evocate de recurenți în cuprinsul cererilor de recurs rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenții au relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, o eventuală netemeinicie a deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

Faptul că se fac trimiteri la anumite dispoziții legale sau acte normative, fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

În considerarea celor arătate, constatând că recurenții nu s-au conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 488 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursurile declarate de recurenții-reclamanți Primăria Municipiului Brașov, Consiliul Local al Municipiului Brașov și Municipiul Brașov, reprezentați legal prin Primar și de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1612/AP din 11 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenții-reclamanți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BRAȘOV PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BRAȘOV PRIN PRIMAR și MUNICIPIUL BRAȘOV PRIN PRIMAR și de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1612/AP din 11 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2019.