ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1913/2020

Ședința publică din data de 8 octombrie 2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16 ianuarie 2018 sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta E. prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și intervenientul forțat F., ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 400.000 RON cu titlu de daune morale, respectiv: 250.000 RON pentru A., 50.000 RON pentru B., 50.000 RON pentru D. si 50.000 RON pentru C., precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1357 și urătoarele C. civ.

Prin precizarea formulată la data de 04 iunie 2018, Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a arătat faptul că, în calitate de mandatar legal al asiguratorilor din străinătate care eliberează documente de asigurare Carte Verde valabile pe teritoriul României, a desemnat societatea G. pentru a reprezenta în România interesele societății de asigurare H. din Belgia.

Prin sentința civilă nr. 104/PI/07.02.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 Tribunalul Timiș, secția a II-a Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare H., prin mandatar Societatea G. S.R.L., și cu intervenientul forțat F., obligând pârâta la plata, cu titlu de daune morale, către reclamantul A. a sumei de 55.000 RON, către reclamantul B. a sumei de 5.000 RON, către reclamantul C. a sumei de 5.000 RON, iar către reclamanta D. a sumei de 5.000 RON, fiind respinse restul pretențiilor reclamanților. De asemenea, pârâta a fost obligată la plata către reclamantul A. a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 104/PI/07.02.2019 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018 au declarat apel reclamanții A., B., C. și D., solicitând modificarea ei în parte, iar în rejudecare să se dispună majorarea sumei acordate cu titlu de daune morale.

Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 799/A din 23 octombrie 2019 a respins apelul declarat de reclamanții A., B., C. și D., împotriva sentinței civile nr. 104/PI/07.02.2019 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâta intimată Societatea de Asigurare H., reprezentată de Societatea G. S.R.L. București, și intervenientul forțat F..

Împotriva deciziei civile nr. 799/A din 23 octombrie 2019 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă au declarat recurs reclamanții A., B., C. și D..

În introducerea memoriului de recurs, recurenții-reclamanți prezintă succint parcursul procesual al cauzei.

În ceea ce privește temeiul de drept al recursului, recurenții-reclamanți invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. se susține că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că motivele lipsesc sau sunt insuficiente.

Recurenții apreciază că această motivare a instanței de apel echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

În susținere se arată că instanța de apel nu a analizat probele care au fost administrate și nu a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză, nu evocă normele substanțiale incidente și aplicarea lor în speță.

În mod concret, susțin recurenții că instanța de apel a făcut o motivare cu totul generică, mulțumindu-se a face trimiteri la spețe similare fără însă a analiza în concret piesele dosarului de față.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenții critică hotărârea instanței de apel sub aspectul cuantumului extrem de redus al despăgubirilor acordate în raport cu suferința avută în urma accidentului rutier.

Se susține că ambele instanțe au reținut culpa reclamanților în cauzarea accidentului rutier, întrucât nu au purtat centuri de siguranță. Singurul vinovat exclusiv este intervenientul, iar procesul-verbal semnat de reclamantul A., în stare de semiconștiență nu face dovada existenței culpei.

Astfel cum a rezultat din proba testimonială și proba cu înscrisuri, întreaga familie a suferit vătămări grave, însă și sub acest aspect instanța de apel reține că nu au fost administrate probe.

La aprecierea despăgubirilor, recurenții solicită ca instanța să aibă în vedere durerile fizice suferite la momentul producerii accidentului, dar și ulterior ca urmare a leziunilor traumatice grave și a complicațiilor apărute.

Recurenții fac trimitere la directivele Consiliului Europei și ale Curții Europene a Drepturilor Omului, conform cărora prejudiciul de agrement se impune a fi indemnizat, acest drept fiind consacrat prin rezoluția 75-7 a Consiliului Europei.

Un alt aspect menționat de recurenți se referă la trauma psihică încercată ca urmare a accidentului rutier, solicitând ca pricina să fie reanalizată în raport de toate efectele globale pe care le-a produs accidentul.

Pentru toate aceste considerente, recurenții solicită în principal admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar majorarea sumei acordată cu titlu de daune morale.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este nul, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 25 iunie 2020, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Înalta Curte luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula cererea de recurs ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

Dispozițiile art. 197 C. proc. civ. prevăd că "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Dispozițiile art. 32 ale O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant A. obligația de a plăti taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.502,50 RON, iar recurenților-reclamanți B., C. și D. obligația de a plăti în solidar o taxă judiciară de timbru în cuantum de 975,50 RON.

Prin cererea înregistrată la 10 februarie 2020, recurenții-reclamanți au formulat cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, respinsă prin încheierea de la 20 februarie 2020.

Împotriva încheierii de la 20 februarie 2020, recurenții-reclamanți au formulat cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea de la 26 mai 2020.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Înalta Curte, constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat și că părțile nu s-au conformat obligațiilor ce le reveneau, deși s-a pus în vedere acestora să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 2.502,50 RON și respectiv 975,50 RON, așa cum rezultă din dovezile aflate la dosar.

În aceste condiții devin incidente dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu art. 197 C. proc. civ., care stabilesc că netimbrarea sau insuficienta timbrare atrag anularea cererii.

Reținând că în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) și art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 raportate la art. 197 C. proc. civ. și să dispună anularea ca netimbrată a cererii de recurs.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează a proceda la anularea ca netimbrată a cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți D., B., C. și A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți D., B., C. și A. împotriva deciziei civile nr. 799/A din 23 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SOCIETATEA DE ASIGURARE H. (FOSTĂ E.) - REPREZENTATĂ DE SOCIETATEA G. S.R.L. BUCUREȘTI și intimatul-intervenient F., ca netimbrat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2020.