ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1792/2020

Ședința publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 19 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenientul C., obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 euro, cu titlu de prejudiciu material, și a sumei de 200.000 euro, cu titlu de prejudiciu moral, cauzat în urma accidentului de circulație din 3 iulie 2016, produs din culpa exclusivă a conducătorului auto, respectiv intervenientul forțat, și obligarea pârâtei la constituirea rezervei tehnice astfel cum este prevăzută de Ordinul CSA nr. 19/2012, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3411 din 3 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta la plata sumei de 163 RON, reprezentând daune materiale, și 80.000 RON, reprezentând daune morale, către reclamant, prin reprezentant legal. Au fost respinse în rest pretențiile ca neîntemeiate. În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a fost obligată pârâta la plata către stat a sumei de 2.705 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, restul sumei de 11.355 RON, acordată cu titlu de ajutor public judiciar rămânând în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A. și pârâta B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 1033 din 6 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul declarat de pârâta B. S.A., ca nefondat, și a admis apelul declarat de reclamantul A., prin reprezentant legal. A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 120.000 RON, cu titlu de daune morale. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate. În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a fost obligată pârâta la plata către stat a sumei de 902,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, restul sumei de 5.897,35 RON acordată cu titlu de ajutor public judiciar rămânând în sarcina statului. S-a luat act că reclamantul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

B. S.A. a formulat recurs împotriva acestei decizii.

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea căii de atac declarate, invocând, în esență, următoarele:

Decizia instanței de apel este parțial motivată deoarece a fost nesocotită jurisprudența în materie, iar instanța de apel a încălcat prevederile art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma CSA nr. 23/2014. Autoarea căii de atac arată că daunele morale trebuie stabilite luând în considerare soluțiile pronunțate de instanțele naționale, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și limitele impuse de Ghidul pentru acordarea daunelor morale. În opinia recurentei-pârâte, instanța de apel nu a analizat în suficientă măsură jurisprudența națională, astfel cum impun dispozițiile art. 50 alin. (1) pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 23/2014, ceea ce echivalează cu o cercetare incompletă a fondului cauzei.

Mai arată recurenta-pârâtă că daunele acordate reclamantului nu păstrează raportul de rezonabilitate și proporționalitate cu dauna suferită, fiind aproape de limita maximă a despăgubirii acordate în România pentru astfel de cazuri.

Recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant prin reprezentant legal a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta-pârâtă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat este nul.

Prin încheierea din 1 iulie 2020 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimatul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a solicitat anularea recursului și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Recurenta-pârâtă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Din memoriul de recurs nu se desprind critici care să justifice nemotivarea sau motivarea contradictorie a deciziei atacate, partea neaducând argumente concrete în susținerea cazului de casare invocat. Astfel, instanța de recurs reține că motivul de nelegalitate reglementat la pct. 6 al art. 488 din același cod a fost invocat formal.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă formulează critici referitoare la nerespectarea de către instanța de apel a jurisprudenței privind stabilirea cuantumului daunelor morale și solicită instanței de recurs să reanalizeze susținerile în ceea ce privește consecințele accidentului asupra vieții și sănătății intimatului-reclamant și raportul de rezonabilitate și proporționalitate dintre daună și prejudiciu. Aspectele invocate de către recurentă readuc în discuție situația de fapt, ignorând caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul și se pot analiza exclusiv aspecte de nelegalitate, nu și cele de netemeinicie.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-pârâtă nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că prin cererea de recurs nu au fost invocate critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod și, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă.

Față de soluția de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurenta-pârâtă B. S.A. la plata către intimatul-reclamant A. prin reprezentant legal D. a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1033 din 6 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant A. prin reprezentant legal D. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2020.