ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1758/2020

Ședința publică din data de 29 septembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția Civilă, sub număr de dosar x/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q.. R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC. și DD., în contradictoriu cu pârâta S.C. Toplița S.A., au solicitat instanței:constatarea încadrării activității desfășurate de către reclamanți la societatea pârâtă, până la data de 1 aprilie 2001, în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, obligarea pârâtei, de a elibera pe seama reclamanților, adeverințe constatatoare a încadrării în grupa a II-a, cu privire la activitatea desfășurată de către aceștia până la data de 1 aprilie 2001 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

In drept, au fost invocate Instrucțiunile Ministerului Muncii nr. 1040/1967, Ordinul Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 50/1990, art. 34 alin. (5), art. 40 al, 2 lit. h) din Codul muncii, art. 35 cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) și art. 36, art. 192, art. 194 și urm., art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 698 din 10 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția Civilă, acțiunea reclamanților a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții E., L., P. și C., S. au formulat cereri de apel.

La termenul de judecată din 29 noiembrie 2018, apelanții-reclamanți E., L., P. și C. au formulat o cerere de recuzare a membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea apelurilor, respectiv a doamnelor judecător EE. și FF., dată fiind soluția pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă cu privire la cererile în probațiune formulate de apelanții-reclamanți și strânsa legătură existentă între dosarul menționat și prezenta cauza.

Prin încheierea din 18 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de recuzare, formulată de apelanții-reclamanți.

La 3 ianuarie 2019, reclamanții E., L., P. și C. au declarat recurs împotriva încheierii din 18 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de recuzare astfel cum a fost formulată.

În motivare, s-a arătat, în esență, că doamnele judecător au fost învestite cu soluționarea apelului ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș și a apelului ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș.

Cele două dosare au obiectul și cauza identice, respectiv constatarea încadrării, potrivit Ordinului nr. 50/1990, în grupa a II-a de muncă, a activității desfășurate de către reclamanți la societatea pârâtă, până la data de 1 aprilie 2001 și obligarea acesteia să elibereze adeverința constatatoare a încadrării în grupa a Il-a de muncă. In ceea ce privește părțile, pârâtă este aceeași societate în ambele dosare, S.C. Toplița S.A., iar reclamanții, deși sunt persoane diferite, au ocupat aceleași funcții în cadrul societății pârâte.

De asemenea, au arătat recurenții, în ambele dosare s-a formulat aceeași cerere în probațiune.

Astfel, atâta timp cât cererea în probațiune formulată în prezentul dosar și cea formulată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș sunt identice, obiectul și cauza celor două dosare fiind identice, iar completul de judecată învestit cu soluționarea celor două apeluri a respins cererea în probațiune formulată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș, precum și apelul declarat în acest dosar, recurenții apreciază că acest complet și-a exprimat implicit părerea și asupra cererii în probațiune formulată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș și a apelului declarat în acest din urmă dosar.

Art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susțin recurenții, nu trebuie interpretat doar în litera lui, ci și în spiritul lui.

În aceste condiții recurenții arată că sunt incidente cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ., iar instanța de apel a făcut o greșită aplicare a acestor dispoziții legale, aspect ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata S.C. Toplița S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

La 26 februarie 2019, S. a declarat recurs împotriva încheierii din 18 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, solicitând admiterea recursului.

În motivarea căii extraordinare de atac formulate, recurentul a arătat că declară recurs împotriva modului de soluționare a cererii, apreciind că încheierea pronunțată este fără temei.

La 15 aprilie 2019, recurentul S. a transmis răspuns la întâmpinarea formulată de intimata S.C. Toplița S.A..

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 aprilie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, niciuna dintre părți neînțelegând să uzeze de acest drept.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția prematurității recursurilor, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge ca premature recursurile, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul are ca obiect încheierea din 18 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a doamnelor judecător EE. și FF., formulată de apelanții-reclamanți E., L., P. și C..

Obiectul litigiului îl reprezintă o cerere vizând un conflict de muncă, respectiv acțiunea având ca obiect constatarea încadrării activității desfășurate de către reclamanți la societatea pârâtă, până la data de 1 aprilie 2001, în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, precum și obligarea pârâtei de a elibera reclamanților adeverințe constatatoare a încadrării în grupa a II-a de muncă, cu privire la activitatea desfășurată de către aceștia până la data de 1 aprilie 2001.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când aceasta din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Aceasta este situația și în speță, întrucât cauza dedusă judecății are ca obiect un conflict de muncă, iar decizia pronunțată în apel este o hotărâre definitivă, prin urmare, nesusceptibilă de recurs, față de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 214 din Legea nr. 62/2011.

Înalta Curte, constată că la momentul promovării recursurilor declarate împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, cauza nu era soluționată, fiind astfel atacată cu recurs o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de recuzare a completului învestit cu judecarea apelului, ceea ce înseamnă că recursurile declarate împotriva acestei încheieri, înainte de soluționarea cauzei, sunt premature.

Prin urmare, în condițiile în care art. 53 alin. (1) C. proc. civ. stipulează expres ca încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive, recursurile deduse judecății sunt prematur formulate.

Totodată, față de dispozițiile art. 457 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deși dispozitivul încheierii atacate cuprinde mențiunea cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, în sensul că hotărârea pronunțată de instanța de apel este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, mențiunea inexactă nu îndreptățește recurenții să declare calea de atac a recursului pentru că aceasta nu este prevăzută de lege.

Recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 493 alin. (5), va respinge ca premature recursurile declarate de reclamanții E., L., P. și C. și de reclamantul S. împotriva încheierii civile din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca premature recursurile declarate de reclamanții E., L., P. și C. și de reclamantul S. împotriva încheierii civile din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2020.