ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1753/2020

HOTĂRÂRE

29.09.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1753/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția Civilă la data de 6.02.2020 sub număr de dosar x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. și CC., prin reprezentant M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Constanța, Judecătoria Constanța, cu citarea Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării: în privința reclamanților E. și BB.:

- în privința reclamanților E. și BB., 1.recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, conform Legii nr. 71/20I5 și a O.U.G. nr. 20/2016, raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, 484,18 la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016), începând cu 01.01.2018 pană Ia zi, și în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, diferență actualizata cu indicele de inflație la data plății efective. 2. repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 01.01,2018, pună la zi și în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare prin obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care suntem îndreptățiți și venitul efectiv plătit, suma care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de Ia data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

- în privința reclamanților N., I. și AA., recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente» conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 Ici (484,18 Ia care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016), începând cu 02.02.2018 până Ia zi, și în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, diferență actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 02.02.2018, până la zi și în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, până la plata efectivă a noii îndemnizații de încadrare, prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare prin obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul In care suntem îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care sc. va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

- în privința tuturor celorlalți reclamanți, recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 Ici (484,18 la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016), începând cu 08.02.2017 până la zi, și în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, diferență actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalul, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive iar în ceea ce privește fondul cauzei respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

La termenul de judecată din data de 7.07.2020, Tribunalul Călărași a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, iar prin sentința civilă nr. 271/7.07.2020, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Călărași și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Constanța.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că obiectul acțiunii este constituit de un conflict individual de muncă, reclamanții solicitând drepturi de natură salarială, obiect ce atrage competența materială a tribunalului și competența teritorială a instanței în a cărei rază de competență se află "domiciliul sau locul de muncă" al reclamanților, în conformitate cu prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Totodată, s-a arătat că, întrucât reclamanții din speță au domiciliul în județul Constanța și sunt judecători în cadrul Judecătoriei Constanța, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța la data de 23.07.2020, iar la termenul de judecată din data de 5.08.2020, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale.

Prin decizia civilă nr. 1767 din 5 august 2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța; a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Călărași, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Constanța și Tribunalul Călărași, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit și s-a suspendat din oficiu judecata cauzei până la soluționarea definitivă a conflictului de competență.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, precum și a Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. (publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din data de 23 iulie 2018).

A mai reținut instanța că, în cauza de față, unul dintre pârâți este Tribunalul Constanța, instanță învestită prin declinare de către Tribunalul Călărași, iar reclamanta P. își desfășoară activitatea în cadrul instituției pârâte.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Călărași, secția Civilă, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că o parte dintre reclamanții ce au declanșat prezentul litigiu, având ca obiect un conflict de muncă, au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Constanța, reclamanta P. având calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Constanța, iar în cauza de față, pârâți sunt atât Judecătoria Constanța, cât și Tribunalul Constanța.

Se reține că regula în funcție de care se stabilește competența teritorială în soluționarea litigiilor de muncă este reglementată de art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, însă legiuitorul a instituit și o excepție de la această regulă, prin edictarea dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, incidente în cauză raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 6 februarie 2020, Înalta Curte constată că aceste prevederi reglementează un caz de competență facultativă în sensul următor:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că reclamanții puteau sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de pârâți a Judecătoriei Constanța și a Tribunalului Constanța.

Reclamanții au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Călărași în acord cu prevederile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ.

În speță, o parte dintre reclamanți au calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Constanța, instanță aflată în raza teritorială a Tribunalului Constanța, pârât în cauză, iar reclamanta P. își desfășoară activitatea în cadrul Tribunalului Constanța.

Astfel, de vreme ce Curtea de Apel București, în circumscripția căreia se află Tribunalul Călărași, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Constanța, în circumscripția căreia se află Tribunalul Constanța, rezultă că Tribunalul Călărași este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția Civilă.