ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1702/2020

HOTĂRÂRE

23.09.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1702/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, secția civilă la 21.01.2020, sub nr. x/2020, mai mulți reclamanți printre care și reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Constanța și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța:

- să recunoască starea de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu alți angajați din cadrul Ministerului Justiției (consilierii de probațiune în Direcția Națională de Probațiune), respectiv uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente ale lor raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605.225 RON, începând cu data de 20.01.2017 până la 31.12.2017 sau la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la V.R.S. și după 31.12.2017, cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016;

- să repare prejudiciul creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu 20.01.2017 până la zi, și în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare reprezentat de neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze;

- să oblige pârâții Curtea de Apel Constanța și Ministerul Justiției la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare prin obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, pentru perioada 20.01.2017 și pentru viitor;

- să actualizeze sumele stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale calculate, începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Reclamanții au mai precizat că prin cererea de chemare în judecată nu solicită emiterea unor noi decizii de salarizare cu titlu retroactiv, ci doar recunoașterea stării de discriminare și repararea prejudiciului cauzat prin maniera de aplicare a legii, de către pârâți.

În drept, au invocat O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, O.G. nr. 57/2015, Legea nr. 293/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Legea nr. 153/2017, art. 1.531 și art. 1.535 C. civ., art. 166 Codul Muncii, Deciziile nr. 36/04.06.2018 și nr. 56/17.09.2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, art. 253 alin. (1) și (2), art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul Muncii, art. 208, art. 210 și art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 6 alin. (4), art. 2.517, art. 2.526 C. civ., precum și prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cele statuate prin decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la posibilitatea solicitării dobânzii penalizatoare pentru un interval de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, decizia nr. 23/26.09.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dar și raționamentul dezvoltat prin decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, cu referire la chestiunea prejudicială a conceptului de "salariu avut", aplicabil mutatis mutandis, Decizia nr. 23/26.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, actele normative indicate în cuprinsul cererii.

La termenul din 15.06.2020, Tribunalul Ialomița, secția civilă a disjuns cauza cu privire la reclamanții A., B., C. și D., în calitate de agent procedural, aprod și șofer în cadrul Judecătoriei Medgidia, formându-se dosarul nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 447F/15.06.2020, Tribunalul Ialomița, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de agent procedural, aprod și șofer în cadrul Judecătoriei Medgidia și că nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ. care se referă numai la situația judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor care își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, la 23.06.2020.

Prin sentința civilă nr. 1766/05.08.2020, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița; a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecarea pricinii și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere decizia nr. 290/26.04.2018 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 638/23.07.2018 și că, în cauză, raportat la calitatea de pârât a Tribunalului Constanța, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1), cu trimitere la art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ., situație în care reclamanții în mod legal au investit Tribunalul Ialomița cu soluționarea prezentei acțiuni, având opțiunea de a alege una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitate și cu care înțelege să se judece în prezenta cauză.

În această situație, față de alegerea reclamanților, Tribunalul Ialomița nu putea să își decline competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Constanța, ce este parte în dosar, iar dispozițiile legale de referință, anterior enunțate, au incidență în cauză, prevalând față de art. 269 alin. (2) din Codul muncii, coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, dată fiind funcțiunea normei statuate de art. 127 C. proc. civ. și anume aceea de înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei datorate calității părții.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 21.08.2020.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, pentru următoarele considerente:

În speță, Tribunalul Ialomița a fost învestit să se pronunțe asupra cererii prin care reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Constanța, și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând, în esență, recunoașterea stării de discriminare și repararea prejudiciului cauzat prin maniera de aplicare a legii, de către pârâți.

Conflictul negativ de competență a fost generat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea; (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii; (2

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

În speță, Tribunalul Constanța are calitatea de pârât, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., astfel că nu prezintă relevanță calitatea reclamanților de agent procedural, aprod, respectiv șoferi la Judecătoria Medgidia.

Reclamanții au învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Ialomița, aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Constanța, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Constanța, instanță competentă, potrivit legii, să soluționeze cauza.

Așa fiind, Înalta Curte constată că aceștia și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2

) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Ialomița.