ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2736/2020

Ședința publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2017 din 07.03.2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. au formulat, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel București și Tribunalul Călărași, contestație împotriva modului de stabilire a salarizării prin Decizia nr. 108/03.02.2017 (ce le-a fost comunicată de Tribunalul Călărași la data de 09.02.2017) ca fiind nelegală și incompletă, solicitând a fi emisă o nouă decizie de încadrare pentru personalul auxiliar și conex din circumscripția Curții de Apel București, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% și acordarea noilor indemnizații conform prevederilor Legii nr. 71/2015 începând cu luna aprilie 2015, la zi si în continuare. De asemenea a solicitat să se dispună plata diferențelor, începând cu 09.04.2015, dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială menționată anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 4073 din 1 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. în contradictoriu cu pârâții Curtea De Apel București și Tribunalul Călărași.

S-a dispus anularea parțială a Deciziei Curții de Apel București nr. 108/03.02.2017, sub aspectul datei de la care s-a dispus recalcularea salariilor reclamanților.

A fost obligată pârâta Curtea de Apel București să emită decizii prin care să stabilească salariile reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015.

Au fost obligați pârâții Curtea de Apel București și Tribunalul Călărași la plata către reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat reclamanții în perioada 09.04.2015 - 01.10.2016, dacă salariile le-ar fi fost stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, respectiv 405 RON majorat cu 10%, și drepturile salariale efectiv plătite reclamanților în această perioadă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Împotriva sentinței civile nr. 4073 din 1 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Tribunalul Călărași criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii formulate in contradictoriu cu Tribunalul Călărași.

Instanța de fond nu a analizat apărarea formulată de pârâtul - reclamant, in sensul că acesta are doar calitatea de ordonator terțiar de credite, având doar rolul de a pune in plată actele administrative emise de angajator, respectiv Președintele Curții de Apel București.

Totodată s-a arătat că tribunalul nu are un buget aprobat cu includerea acestor drepturi salariale, stabilindu-se in sarcina sa o obligație de plată imposibil de executat.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția completului de judecată s-a fixat termen de judecată la data de 23 iunie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat pârât este nefondat.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, deși pârâtul și-a întemeiat în drept cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ. fără a indica, în concret, motivul de nelegalitate invocat, acesta a criticat sentința recurată din perspectiva greșitei interpetări și aplicări a normelor de drept material, care, în raport de aserțiunile expuse prin memoriul de recurs, se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel nu poate fi reținută critica recurentului-pârât în sensul că judecătorul fondului, în mod greșit, a obligat pârâtul Tribunalul Călărași la plata către reclamanți a drepturilor salariale solicitate, în condițiile în care, în calitatea sa de ordonator terțiar de credite, nu are un buget aprobat cu includerea acestor drepturi salariale, obligația sa, care este subseventă emiterii ordinelor de salarizare și a deschiderii de credite bugetare, devenind imposibil de executat, fiind necesar a fi îndeplinite mai întâi obligațiile Ministerului Justiției, în calitatea de ordonator principal de credite și de emitent al ordinelor de salarizare.

Înalta Curte reține că, prin sentința recurată, în mod corect, s-a dispus obligarea pârâtului Tribunalul Călărași la plata către reclamanți a drepturilor salariale la care sunt îndreptățiți, având în vedere calitatea grefieri în cadrul acestei instanțe, ca obligație subsecventă și condiționată de îndeplinirea de către pârâta Curtea de Apel București a obligației de a emite un noi decizii de salarizare și de a aloca fondurile necesare plăților în calitate de ordonator principal de credite, conform competențelor sale legale.

Totodată, Înalta Curte constată că este întemeiată cererea de obligare a pârâtului la repararea prejudiciului, respectiv de plată a drepturilor salariale de către Tribunalul Călărași, în limitele competențelor sale legale.

Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul constatării nelegalității actului administrativ vătămător, persoana vătămată este îndreptățită la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea drepturilor sale, care este compus atât din debitul principal, cât și din beneficiul nerealizat.

Prin urmare, reclamanții au dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferența de drepturi salariale dintre suma încasată cu titlu de indemnizație și suma ce ar fi obținut-o prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 la zi și majorat cu 10 % începând cu 01.12.2015.

Așa fiind, în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul invocat de recurentul-pârât.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Tribunalul Călărași împotriva sentinței civile nr. 4073 din 1 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2020.