ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1361/2020

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1561 din 22 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a respins cererea formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L. împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L., de deschidere a procedurii de insolvență în baza art. 72 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și a obligat creditoarea la plata către debitoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.962 RON.

Împotriva acestei sentințe creditoarea a declarat apel.

La termenul de la 9 septembrie 2019, creditoarea S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată.

Prin încheierea din 17 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată; în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ. a dispus sancționarea petentei-creditoare cu amendă judiciară în cuantum de 200 RON.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea căii de atac.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-creditoare susține că cererea de recuzare este întemeiată deoarece judecătorul din apel nu a analizat cererea sa de probe, a avut o atitudine părtinitoare și astfel s-a antepronunțat în favoarea intimatei. Aceeași parte susține și că sancțiunea amenzii este neîntemeiată întrucât cererea de recuzare nu a fost formulată cu rea-credință.

Recurenta-creditoare nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului și a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și, în subsidiar, ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul declarat în prezenta cauză este inadmisibil.

Prin încheierea din 29 aprilie 2020, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului formulat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul vizează încheierea de ședință din 17 septembrie 2019 prin care Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată,iar în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ. a dispus sancționarea petentei-creditoare cu amendă judiciară în cuantum de 200 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când acestea din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, în care s-a pronunțat încheierea recurată, are ca obiect apelul împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței. Conform prevederilor art. 43 din Legea nr. 85/2014, hotărârile curții de apel în această materie sunt definitive.

Ca urmare, încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare putea fi atacată cu recurs la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei curții de apel. Cererea de recurs a fost formulată la 27 septembrie 2019, iar apelul a fost soluționat prin decizia nr. 1967 din 25 noiembrie 2019. Întrucât la data formulării cererii de recurs, curtea de apel nu se pronunțase încă pe fondul apelului, recursul declarat împotriva încheierii din 17 septembrie 2019 este inadmisibil.

În ceea ce privește atacarea cu recurs a sancțiunii amenzii, dispuse prin aceeași încheiere, instanța supremă reține dispozițiile art. 191 C. proc. civ. care statuează că împotriva încheierii prin care partea a fost obligată la plata amenzii se poate face numai cerere de reexaminare.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata inadmisibilitatea recursului declarat atât cu privire la respingerea cererii de recuzare, cât și referitor la sancțiunea amenzii.

Față de soluția de respingere, ca inadmisibil, a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-creditoare S.C. A. S.R.L. la plata către intimata S.C. B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 de RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-creditoare S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 17 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă recurenta S.C. A. S.R.L. la plata către intimata S.C. B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 de RON, reprezentând onorariu avocat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iulie 2020.