ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1094/2020

Ședința publică din data de 23 iunie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 25.04.2013 creditoarea S.C. COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea S.C. A. S.A., în temeiul art. 31 din Legea 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 10773 din 10 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă s-a admis cererea formulată în conformitate cu prevederile legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței de către creditoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A., în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. S.A. în temeiul art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Prin sentința civilă nr. 5104 din 26 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2013, în temeiul dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 85/2006, s-a confirmat planul de reorganizare privind pe debitoarea A. S.A.

A fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei B. Agenția Giulești și a fost respinsă cererea de plată a onorariului ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.

A fost admisă cererea administratorului judiciar C. privind plata onorariului cuvenit și a cheltuielilor de procedură.

A fost autorizată B. S.A. să plătească administratorului judiciar C. suma de 9.873,62 RON, reprezentând onorariu și cheltuieli de procedură din contul unic al debitoarei A. S.A.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 103 din 17 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-debitoare A. S.A., prin administrator special D. împotriva sentinței civile nr. 5104 din 26 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații-creditori B. Agenția Giulești, Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești, E., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, CFR Transauto S.A., F. S.R.L., Societatea Comercială de Reparații Locomotive CFR - SCRL Brașov S.A., Autoritatea Feroviară Română AFER, SNTF CFR Călători S.A., G. S.R.L., prin lichidator judiciar H. SPRL, I. S.R.L., Informatică Feroviară S.A., J. S.R.L., prin lichidator K. SPRL, L. S.A., M. S.R.L., N., O. S.R.L., P. S.R.L., Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A., Q. S.A., R. S.A., S. S.R.L., T., CFR Transauto S.A., prin lichidator U. și cu intimata debitoare A. S.A., prin administrator judiciar C..

La 23 aprilie 2019, recurenta-debitoare A. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 103 din 17 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre o noua judecata instanței de apel, pentru a infirma planul de reorganizare.

Recurenta a susținut că admiterea planului de reorganizare anterior soluționării definitive a dosarelor nr. x/2013 și nr. y/2013 poate determina situații contradictorii, în condițiile în care planul își va produce efectele și în paralel se va dispune anularea lui. Sub acest aspect recurenta consideră că soluția instanței de apel este greșită și echivalează cu antepronunțarea în privința soluțiilor date contestațiilor având ca obiect anularea hotărârii generale a creditorilor.

Recurenta a mai precizat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 85/2006, afirmându-se că infirmarea planului de reorganizare a fost solicitată raportat la faptul că votarea a fost netemeinică și nelegală.

Intimata S.C. "Informatică Feroviară" S.A. - filială a Companiei Naționale de Căi Ferate "CFR" S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului având în vedere că hotărârea atacată cu recurs este definitivă.

Excepția inadmisibilității a fost invocată prin întâmpinare și de către intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" S.A., raportat la dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile date de prima instanță sunt supuse numai apelului.

În subsidiar, intimata a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că motivele de recurs nu se încadrează în cele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Au formulat întâmpinări și intimatele O. S.R.L. și S. S.R.L. prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu consecința rejudecării apelului, în sensul desființării sentinței civile nr. 5104 din 26 septembrie 2017 și infirmarea planului de reorganizare.

Recurenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor formulate de intimate prin întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 28 aprilie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

În cadrul punctului de vedere la raport recurenta, intimatele S. S.R.L.., O. S.R.L. au apreciat că recursul este admisibil și că motivele invocate se circumscriu cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata Societatea Națională de Transport Marfă - CFR Marfă S.A., prin punctul de vedere formulat, a achiesat la concluziile exprimate în raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, chestiune a cărei soluționare face de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele următoare:

Obiectul litigiului îl reprezintă contestarea măsurii de confirmare a planului de reorganizare, dispusă de judecătorul-sindic potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Recursul pendinte are ca obiect o decizie cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul societății debitoare prin administrator special.

Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul sindic" iar "hotărârile curții de apel sunt definitive".

De asemenea, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevede că "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

În virtutea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului".

De asemenea, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive (…) hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să respingă ca inadmisibil recursul declarat de debitoarea A. S.A., prin administrator special D., împotriva deciziei civile nr. 103 din 17 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de debitoarea A. S.A., prin administrator special D., împotriva deciziei civile nr. 103 din 17 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2020.