ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2728/2020

Ședința publică din data de 15 decembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la 12 decembrie 2018 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă, revizuenții A. și B. au solicitat revizuirea deciziei nr. 1450/Ap din 9 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2017.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 383/Ap din 21 martie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția I civilă a admis excepția lipsei de interes a revizuenților A. și B., invocată de către intimații C. și D. și, în consecință, a respins cererea de revizuire formulată de către revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 1450/Ap din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Brașov, ca lipsită de interes.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Brașov au declarat recurs revizuenții A. și B., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de revizuire.

În motivare se susține că decizia recurată este nelegală, deoarece instanța de revizuire a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, iar hotărârea a fost dată și cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, instanța de revizuire a admis în mod nelegal excepția lipsei de interes a cererii de revizuire, bazându-se pe faptul eronat că nu ar fi atacat cu recurs decizia civilă nr. 1450/Ap din 9 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, iar din acest motiv decizia ar fi rămas definitivă.

Or, atât aceștia, cât și pârâții E. și Rusu, au atacat cu recurs hotărârea dată în calea de atac a apelului, însă recursul nu a fost încă soluționat, ceea ce denotă că aveau interes în formularea cererii de revizuire.

De asemenea, pe lângă faptul că nu menționează care condiție a interesului nu este îndeplinită în cauză, făcând referire la prevederile art. 33 C. proc. civ., instanța de revizuire a încălcat chiar norma juridică pe care o citează ad litteram în pag. 5, anume art. 185 alin. (4) din Ordinul nr. 700/2014 al directorului ANCPI, precum și art. 427 alin. (2) C. proc. civ., și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, deoarece hotărârea instanței de apel nu este definitivă.

Prin urmare, atât timp cât hotărârea instanței de apel nu este definitivă, creditorul-reclamant nu poate cere pe cale administrativă notarea indisponibilizării imobilelor în cartea funciară fără o dispoziție expresă a instanței de judecată, contrar celor reținute la pag. 5 din decizia atacată.

Arată că măsura indisponibilizării reprezintă o măsură asiguratorie luată în cadrul procesului civil, echivalentă juridic cu sechestrul asigurător reglementat prin art. 952 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1450/Ap/09.10.2018, Curtea de Apel Brașov a luat această măsură asiguratorie a sechestrului asigurător și a dispus, în consecință, înscrierea în cartea funciară, partea a II-a, a măsurii indisponibilizării imobilelor, cu toate că o indisponibilizare a imobilelor prin măsuri asigurătorii nu intra în competența materială a Curții de Apel, ci a primei instanțe, conform art. 954 alin. (1) C. proc. civ., iar părțile nu au formulat o cerere de indisponibilizare, nefind plătită nici cauțiune și nici taxă de timbru.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Prin încheierea din 30 iunie 2020, Înalta Curte a respins excepțiile netimbrării, tardivității și nulității recursului, invocate prin întâmpinare de intimații C. și D., și a admis în principiu recursul declarat de revizuenții B. și A. împotriva deciziei nr. 383/Ap din 21 martie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, fixând termen de judecată pe fond a recursului la 6 octombrie 2020 și ulterior la 15 decembrie 2020, cu citarea părților, în ședință publică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin decizia nr. 383/Ap din 21 martie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de către revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 1450/Ap din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Brașov, ca lipsită de interes.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a făcut aplicarea art. 32 alin. (1) coroborat cu art. 33 C. proc. civ., potrivit cărora orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes determinat, legitim, personal, născut și actual.

Totodată, a făcut aplicarea art. 1565 alin. (2) C. civ. și art. 185 alin. (8) din Ordinul nr. 700/2014 al directorului ANCPI, și a reținut că admiterea acțiunii revocatorii prin hotărâre judecătorească definitivă este aptă prin sine însăși să conducă la înscrierea în cartea funciară a măsurii indisponibilizării imobilelor ce au făcut obiectul vânzării-cumpărării revocate.

Astfel, a constatat că, prin decizia nr. 1450/Ap din 9 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2017, atacată cu revizuire, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții C. și D., fiind dispusă revocarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâții A. și B. cu pârâții E., pe de-o parte, și F. și G., pe de altă parte, în limitele creanței de 150.000 euro, cu consecința inopozabilității față de reclamanți a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/27.10.2016, nr. y/26.11.2016 și nr. 1509/22.12.2015. A mai dispus înscrierea măsurii de indisponibilizare a imobilelor ce au făcut obiectul contractelor revocate în cartea funciară, până la încetarea executării silite a creanței de 150.000 euro deținute de reclamanți.

Instanța de revizuire a constatat că dispozițiile ce țin efectiv de revocare nu au fost atacate și înlăturate pe nicio cale de atac prevăzută de lege, rămânând definitive, sens în care a apreciat că revizuenții nu au justificat un interes determinat, legitim, personal, născut și actual în formularea căii extraordinare de atac.

Examinând decizia recurată, în limita impusă de criticile de nelegalitate, Înalta Curte constată că este fondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care se susține că, în mod eronat, a fost admisă excepția lipsei de interes a cererii de revizuire ca urmare a reținerii greșite a faptului că decizia nr. 1450Ap/2018 a Curții de Apel Brașov ar fi fost definitivă la momentul exercitării căii extraordinare de atac.

Într-adevăr, așa cum se susține în recurs, cererea de revocare a celor trei contracte de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x/27.10.2016, nr. y/26.11.2016 și nr. 1509/22.12.2015, care a fost dispusă prin decizia nr. 1450Ap/09.10.2018 a Curții de Apel Brașov, a fost soluționată definitiv abia la data de 8 iulie 2020, prin decizia nr. 1414 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

La data înregistrării cererii de revizuire, 12 decembrie 2018, nu era împlinit termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei nr. 1450/Ap/09.10.2018 a Curții de Apel Brașov, pentru ca hotărârea să devină definitivă (decizia fiind comunicată părților la 13 noiembrie 2018) și, mai mult, aceasta a și fost atacată cu recurs atât de către pârâții B. și A., cât și de către pârâții E., F. și G., la 12 și, respectiv, 13 decembrie 2018.

Totodată, printre motivele formulate în cele două recursuri s-au invocat și critici în sensul încălcării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 1562 și art. 1563 C. civ. referitoare la condițiile de exercitare a acțiunii revocatorii.

Observând considerentele deciziei atacate, se constată, astfel, că raționamentul instanței de revizuire, care a justificat admiterea excepției lipsei de interes, nu sunt susținute de situația de fapt din dosar, iar vătămarea produsă recurenților prin admiterea acestei excepții nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin casarea deciziei recurate.

Având în vedere că acest prim motiv de recurs este fondat, instanța de revizuire neintrând în analiza condițiilor de admisibilitate ale revizuirii, astfel cum sunt prevăzute de art. 509 alin. (1) și urm. C. proc. civ., fapt ce atrage admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare conform art. 496 și art. 497 C. proc. civ., nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs legate de modalitatea de aplicare a măsurii indisponibilizării imobilelor.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de revizuenții B. și A. împotriva deciziei nr. 383/Ap din 21 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuenții B. și A. împotriva deciziei nr. 383/Ap din 21 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2020.