ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 855/2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 19 august 2019, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă, reclamantul A. și intervenienta B. au declarat recurs împotriva împotriva deciziei civile nr. 764/Ap din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 30 august 2019 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenții au solicitat admiterea căii de atac și, pe cale de consecință, casarea în întregime a deciziei recurate și rejudecarea cauzei, în fond, cu reanalizarea excepțiilor invocate în fața primei instanțe și a celei de apel.

Recurenții au arătat că instanța de apel nu a lămurit pe deplin situația de fapt a cauzei, iar motivarea hotărârii cuprinde paragrafe din spețe care nu au legătură cu cauza.

De asemenea, au mai învederat recurenții că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, prin care a dat eficiență excepției autorității de lucru judecat fără să administreze probe în dosar și fără să țină cont de împrejurarea că este diferit cadrul procesual.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este declarat împotriva unei decizii definitive, iar completul de filtru va dispune cu prioritate asupra admisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 493 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Tărlungeni, Comuna Tărlungeni, Primăria Tărlungeni și Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Brașov, prin care a solicitat obligarea pârâților la soluționarea notificărilor nr. 3251 și 3252/2001, în sensul transmiterii acestora către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în vederea emiterii dispoziției de restituire prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilele înscrise inițial în c.f. x Zizin, nr. top. x - casă de 100,8 mp, 402 - casă și curte de 230 mp, 405 - pășune de 615 mp, 406/1 - parc cu suprafața de 5775 mp, 406/2 - izvorul de apă minerală C., de 108 mp, 407 - casă cu băi de 93 mp și 332 - izvorul de apă minerală D., de 169,20 mp, transcrise în c.f. x Zizin, imobile privatizate și trecute în proprietatea S.C. E. S.A., în valoare de 78.300 dolari la nivelul anului 2001.

Prin sentința civilă nr. 15/S/2019, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comuna Tărlungeni, prin Primar, și Primarul Comunei Tărlungeni; a respins cererea de intervenție principală formulată și precizată de intervenienta B.; a respins cererile formulate de reclamant și intervenientă în contradictoriu cu pârâta Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Tărlungeni, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a anulat cererile formulate de reclamant și de intervenientă în contradictoriu cu pârâta Primăria Tărlungeni, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință și a luat act de renunțarea reclamantului la judecată în contradictoriu cu pârâta Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Brașov.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a dat eficiență efectului puterii de lucru judecat în raport cu sentința civilă nr. 49/2014, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. x/2013, reținându-se că au fost formulate două notificări în baza Legii nr. 10/2001, care au fost soluționate prin Dispoziția nr. 1877 din 22 februarie 2007, emisă de Primarul Comunei Tărlungeni, dispoziție care nu a fost contestată de către niciuna dintre părți, rămânând definitivă prin neexercitarea căii de atac a contestației.

Această sentință a fost menținută prin respingerea căii de atac a apelului, prin decizia civilă nr. 764/Ap din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că prezenta cauză se încadrează în ipoteza reglementată prin dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, având în vedere că au fost formulate două notificări în baza Legii nr. 10/2001, care au fost soluționate prin Dispoziția nr. 1877 din 22 februarie 2007, emisă de Primarul Comunei Tărlungeni.

Dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, au următorul conținut:

"Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel."

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară."

Legea nr. 10/2001 este o lege specială, astfel că textele de lege citate au incidență în cauza pendinte.

Totodată, se reține că potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale anterior evocate, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Din coroborarea dispozițiilor sus evocate, respectiv art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din același cod, rezultă că decizia nr. 764/Ap din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. și de intervenienta B. împotriva deciziei civile nr. 764/Ap din 05 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. și de intervenienta B. împotriva deciziei civile nr. 764/Ap din 05 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 mai 2020.