ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2424/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 30 octombrie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, formulată de apelantul - reclamant A., în contradictoriu cu intimații - pârâți Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău și B., ca inadmisibilă.

S-a constatat, în esență, ca nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, simpla invocare a neconstituționalității unor dispoziții din legi și ordonanțe nefiind adecvată atâta timp cât partea s-a raportat doar formal la prevederile din Constituție.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A..

A susținut că recursul este motivat în drept prin dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 488 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 și a învederat încălcarea art. 53 din Constituție.

A precizat că a invocat chestiuni clare, concrete și punctuale de neconstituționalitate, neputând fi reținute concluziile reprezentantului Ministerului Public în sens contrar.

A arătat că nu i-a fost admisă cererea în probațiune, la dosarul cauzei neatașându-se deciziile de impunere pe anul 2020.

A solicitat a se respinge orice excepție, ridicată la modul politizat, de nulitate acțiune pentru lipsă semnătură, deoarece aceasta există.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul B. Buzău a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat. A înțeles a invoca și excepția nulității recursului, prin prisma art. 483 alin. (3) și art. 488 C. proc. civ.

Cu privire la excepția inadmisibilității căii de atac, intimatul s-a raportat la prevederile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., arătând că numai soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este supusă recursului, nu și soluția de respingere a apelului, ca nefondat.

În opinia intimatului, recurentul a încercat a eluda prevederile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 invocând în susținerea recursului motive care țin de pretinsa temeinicie a apelului, respectiv critici vizând respingerea cererii de încuviințare a probei cu înscrisuri, niciunul din argumente nefăcând referire la sesizarea Curții Constituționale.

Pe fondul cauzei, intimatul a apreciat că în mod corect a fost respinsă de către curtea de apel cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât nu este îndeplinită condiția legăturii acesteia cu soluționarea cauzei.

Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare, solicitând, prin adresă din 17 noiembrie 2020, respingerea oricărei eventuale excepții de nulitate a acțiunii.

Prin rezoluția din 9 noiembrie 2020, s-a stabilit termen de judecată la 18 noiembrie 2020, în ședință publică, cu citare părți.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu titlu prealabil, referitor la maniera în care recurentul a înțeles să declare prezenta cale de atac, prin nemotivarea acesteia, deși a indicat formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la examinarea cererii de recurs în raport de decizia Curții Constituționale nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/2017, prin care s-a stabilit că "dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sunt constituționale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătorești de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești".

Potrivit dezlegărilor acestei decizii "acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul din elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală"; "obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții".

În raport de aceste statuări, nu este incidentă excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinarea formulată în cauză, aceeași fiind situația și în ceea ce privește excepția inadmisibilității, motivată de intimat prin prisma criticilor din recurs care nu au în vedere soluția atacată.

Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare prevede:

"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

În cauză, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 pentru motivul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, constatând că partea s-a raportat doar formal la prevederile din Constituție.

Se constată ca fiind corectă soluția adoptată, având în vedere că solicitarea de sesizare a Curții Constituționale nu îndeplinește respectivele condiții.

Se observă astfel că s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 în raport de dispozițiile art. 53 din Constituție.

În susținerea excepției, partea a invocat neregulile din declarațiile depuse de candidați care îndeplinesc numai formal condițiile cerute "pentru a salva aparențele".

Se rețin deci ca legale constatările din încheierea atacată potrivit cărora nu s-a argumentat în ce constă legătura textelor față de care s-a invocat neconstituționalitatea și textul constituțional al art. 53 și care este neconcordanța între acestea și textul legii fundamentale.

Aceasta întrucât una dintre condițiile admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate a unei prevederi legale în vigoare este legătura acesteia cu soluționarea cauzei.

Or, în speță, se observă că, deși recurentul a invocat formal neconstituționalitatea art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 în raport de dispozițiile art. 53 din Constituție, nu a indicat modalitatea în care respectivele prevederi ar contraveni celor constituționale, caz în care nu se poate stabili legătura excepției ridicate cu soluționarea cauzei.

Raportând, așadar, condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale la cerințele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se observă că solicitarea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 nu o îndeplinește pe cea privitoare la existența legăturii dintre excepție și cererea dedusă judecății, fiind corectă soluția adoptată de curtea de apel de respingere a acesteia, ca inadmisibilă.

Prin urmare, cum recursul se vădește a fi nefondat, va fi respins ca atare, în considerarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 30 octombrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 noiembrie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.