ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 227
din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată,
plângerea petentului T.I. împotriva ordonanței nr. 115/P/2008 din 13 februarie
2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de judecătorul S.L.
A fost menținută ordonanța
atacată.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că petentul T.I. a formulat plângere împotriva soluției de
neurmărire penală dată în ordonanța nr. 115/P/2008 din 13 februarie 2008 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București față de judecătoarea S.
l
.
În motivarea plângerii
penale petentul a criticat modul în care judecătoarea S.
l
. a soluționat o cauză civilă.
În motivarea sentinței,
Curtea de Apel București a apreciat că nu există motive de admitere a plângerii
și desființare a soluției procurorului.
A constatat că petentul nu a
reclamat fapte concrete bine individualizate și că se referă la o greșeală de
judecată, respectiv de măsuri ce au fost luate în cursul judecății.
Mai reține instanța că
măsurile dispuse de judecători în cadrul soluționării unor cauze pot fi
contestate numai prin exercitarea căilor de atac, neputând face obiectul unor
cercetări penale decât atunci când se stabilește că judecătorul a comis fapte
care exced activitatea de judecată și atribuțiile prevăzute de lege.
Prin urmare, faptele
imputate de petent magistratei nu conțin indicii referitoare la săvârșirea unei
infracțiuni așa cum susține petentul.
Împotriva sentinței a
declarat recurs petentul, care susține că magistrata a comis infracțiuni de
corupție, trafic de influență, fapte pe care pretinde că le-a dovedit.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea dosarului
rezultă că instanța fondului a făcut o analiză temeinică a rezoluției atacate,
a evaluat corect actele prealabile din dosarul cauzei și a pronunțat o soluție
temeinică și legală.
Actele dosarului relevă că
ceea ce îl nemulțumește pe petent este modul în care judecătoarea a soluționat
o cauză în care petentul a fost parte.
În respectiva cauză s-au
declarat căi de atac, astfel că soluția respectivă a fost controlată în mod
legal potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 129 din Constituție.
Curtea observă că
magistrații nu pot fi trași la răspundere penală pentru soluțiile pe care le
pronunță, chiar greșite dacă ar fi, singura cale de îndreptare a acestora fiind
aceea a controlului judecătoresc.
Din actele prealabile, așa
cum reține și instanța de fond, nu rezultă că magistrata a comis fapte penale
în legătură cu activitatea de judecată.
Așa fiind, recursul
petentului va fi respins cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petiționarul T.I. împotriva sentinței penale nr. 227 din 1
octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze
cu minori și de familie.
Obligă recurentul petiționar
la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 23 ianuarie 2009.