ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2974/2017

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, la data de 2 noiembrie 2015, în Dosarul arbitral nr. x/2015, reclamanta S.C. Confort S.A. a solicitat obligarea pârâților Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția de Afaceri Europene și Relații Internaționale și Ministerul Fondurilor Europene la plata sumei de 160.972,22 RON, reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. Prin Sentința arbitrală nr. 52 din 26 aprilie 2016, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a respins, ca prescrisă acțiunea arbitrală. A respins excepția necompetenței materiale a Curții de Arbitraj Comercial Internațional, a prematurității și inadmisibilității acțiunii, precum și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a Ministerului Afacerilor Interne și a Fondurilor Europene, ca nefondate. 1.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 octombrie 2016, sub nr. x/2/2016, reclamantul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. Confort S.A., Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul Fondurilor Europene, în temeiul art. 608 și urm. C. proc. civ., anularea Sentinței arbitrale nr. 52 din 26 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. 1.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30 iunie 2016, sub nr. x/2/2016, reclamantul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. Confort S.A., Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Afacerilor Interne, în temeiul art. 608 lit. a) C. proc. civ., anularea Sentinței arbitrale nr. 52 din 26 aprilie 2016 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. 1.

Prin Încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București a admis excepția conexității și a dispus conexarea cauzei la Dosarul nr. x/2016. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 3136 din 19 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, privind acțiunile conexate formulate de reclamanții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției Române, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea principală și cererile conexe, a anulat Hotărârea nr. 52 din 26 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a trimis cauza spre competență soluționare Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. A reținut instanța că, după cum rezultă din actele dosarului, prin sentința arbitrală a fost soluționat un litigiu între părți în legătură cu executarea contractelor de lucrări nr. x din 2 februarie 2009, nr. y din 2 februarie 2009, nr. z din 12 februarie 2010, nr. w din 12 februarie 2010, nr. q din 12 februarie 2010 și nr. s din 2 martie 2010, contracte încheiate sub imperiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, reprezentând, așadar, contracte de achiziție publică. Astfel, în raport cu dispozițiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data încheierii contractelor, care prevedeau că, pentru soluționarea litigiilor privind acordarea de despăgubiri este competentă numai instanța de judecată, și reținând dispozițiile aceluiași articol, astfel cum erau în vigoare la data învestirii Curții de Arbitraj, conform cărora procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, Curtea de Apel București a apreciat că Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal era competent a soluționa, pe fond, cererea reclamantei Confort S.A. de acordare a despăgubirilor. 3. Hotărârea celei de-a doua instanțe Prin Sentința civilă nr. 3258 din 24 mai 2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Tribunalul a reținut că fondurile care fac obiectul contractelor de lucrări au fost asigurate prin fonduri europene de pârâtele instituții publice centrale, astfel că, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscale ale curților de apel, competența de soluționare aparține Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Constatând ivit conflict negativ de competență, instanța, în baza art. 133 - 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal cu soluționarea acestuia. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie acordarea de despăgubiri, în sumă de 160.972,22 RON, reprezentând penalități de întârziere datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor emise în baza unor contracte încheiate de reclamanta Confort S.A., în calitate de Antreprenor/Contractant, cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în calitate de Beneficiar, Direcția Generală de Afaceri Europene și Relații Internaționale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de Organism Intermediar, și Oficiul de Plăți și Contractare PHARE (actualmente Ministerul Fondurilor Europene), în calitate de Autoritate Contractantă, având ca obiect "Lucrări pentru construirea de noi locații pentru Poliția de Frontieră și modernizarea anumitor locații existente". Din actele și lucrările dosarului rezultă, cu evidență, că aceste contracte au fost încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune servicii. Deci, litigiul nu privește un act emis de o autoritate publică centrală, pentru a fi incidente dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, ci obligarea la plata unor despăgubiri rezultate din executarea unor contracte de achiziție publică. Potrivit art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data înregistrării cererii reclamantei Confort S.A. pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional, 2 noiembrie 2015, "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante." Prin urmare, Înalta Curte apreciază că secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, instanța în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante, este competentă a soluționa prezentul litigiu.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență PENTru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.