ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1878/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - B. București - Băneasa, anularea certificatului medical nr. 170/01.11.2006 și a Ordinului nr. 1483238/30.11.2006 privind trecerea sa în retragere, fiind clasat medical inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență și încadrat în gradul III de invaliditate, cu drept de pensie conform Legii nr. 164/2001.

Prin Sentința civilă nr. 933 din 20 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât prin întâmpinare și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - B. București - Băneasa, reținând că există autoritate de lucru judecat.

Împotriva Sentinței civile nr. 933 din 20 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Ministerul Administrației și Internelor - B. București - Băneasa a invocat următoarele excepții:

- excepția tardivității formulării recursului;

- excepția nulității recursului pentru neîncadrare în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Raportul întocmit la data de 5 ianuarie 2015, în condițiile art. 493 alin. (2) și 3 din C. proc. civ., Completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că recursul nu îndeplinește toate cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) C. proc. civ.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din Noul C. proc. civ., s-a constatat că cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ., astfel că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute în mod expres de textele legale anterior menționate, sub sancțiunea nulității recursului.

De asemenea, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că recurentul nu a depus dovada achitării taxelor de timbru în cuantumul datorat, conform O.U.G. nr. 80/2013;

Prin încheierea din 25 februarie 2015 completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de anulare a recursului.

Înalta Curte constată că după data efectuării raportului, recurentul-reclamant a achitat taxa de timbru aferentă recursului declarat.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Înalta Curte va respinge excepția tardivității recursului, invocată prin întâmpinare, constatând că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Astfel, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, sentința a fost comunicată reclamantului la data de 24.04.2014, iar acesta a declarat recurs la data de 8.05.2014, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale în vigoare.

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește toate cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) din același cod, deoarece recurentul nu a indicat și nu a dezvoltat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nu a adus sentinței atacate vreo critică ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de acest text legal, partea exprimându-și doar nemulțumirea față de soluția primei instanțe.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) și art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității formulării recursului.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 933 din 20 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2015.

Procesat de GGC - GV