ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7352/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Încheierea de suspendare a judecății Prin Încheierea din 7 februarie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a dispus, în temeiul art. 243 pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății apelului declarat de către reclamanta R.M., moștenitoare a defunctului R.C.-L., decedată pe parcursul procesului, cauza fiind continuată de către M.C.-R. - moștenitor testamentar, legatar universal al acesteia. Pentru a hotărî astfel, instanța a arătat că în recurs s-a formulat cerere de intervenție, iar printre persoanele care au formulat-o a figurat și M.I., care, conform cererii de repunere pe rol a cauzei a decedat, așa cum s-a făcut dovada cu certificatul de deces, iar prin cererea de repunere pe rol a cauzei s-au indicat numele unor pretinși moștenitori ai acestui defunct fără a se face dovezi în acest sens.

2. Recursul 2.1. Motive Reclamantul M.C.R. a declarat recurs împotriva acestei încheieri, formulând următoarele critici: Încheierea este lovită de nulitate întrucât cuprinde mențiunea că a fost pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2010, în realitate fiind pronunțată la 7 februarie 2012. Nu trebuia să se dispusă suspendarea judecății, față de ceea ce prevede art. 243 pct. 1 C. proc. civ., întrucât au fost indicați moștenitorii părții decedate. În condițiile în care decedatul este o persoană străină de recurent, acesta din urmă nu are cum să depună actele doveditoare ale calității de moștenitori ai succesorilor acestuia. Recurentul poate doar să indice persoanele care au vocație succesorală după M.I., urmând ca aceștia, citați de către instanța de judecată, să confirme sau să infirme calitatea de moștenitor și să depună, potrivit art. 172 C. proc.

civ., acte doveditoare. În mod greșit s-a dispus suspendarea judecății câtă vreme M.I. nu are calitatea de parte în cauză, el formulând doar o cerere de intervenție în interesul reclamantei. Această cerere nu a fost pusă niciodată în discuția părților și nu a fost admisă în principiu. 2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Împrejurarea că în practicaua încheierii recurate a fost trecută drept dată a ședinței de judecată ziua de 7 decembrie 2010 constituie o eroare materială ce poate fi îndreptată numai în condițiile art. 281 C. proc. civ., de vreme ce art. 281 2a C. proc. civ.

prevede că îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 281 2 . Faptul că indicarea greșită a datei constituie o eroare materială rezultă din aceea că, în dispozitivul încheierii este menționată data de 7 februarie 2012, iar aceasta coincide cu data din minuta întocmită pentru soluția de suspendare a judecății. Nu este întemeiată nici critica privitoare la faptul că recurentul, străin de succesiunea defunctului M.I., nu trebuie să fie obligat să facă dovada calității de moștenitor a persoanei pe care a indicat-o în această calitate, fiind suficient, pentru continuarea judecății, că a indicat o asemenea persoană.

Conform art. 106 1 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiției nr. 710/C/1995, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2923/C/2010, notarul public va elibera, la cererea oricărei persoane interesate, în termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare, o încheiere cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în Registrul de evidență a procedurilor succesorale al Camerei notarilor publici, prevăzut la art. 44, și în registrele unice ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici, prevăzute la art. 56 1 alin. (1) lit. a) - c). Competența eliberării încheierii revine notarului public din camera în a cărei circumscripție teritorială defunctul a avut ultimul domiciliu.

Așadar, recurentul poate obține informațiile solicitate de către instanță în vederea repunerii procesului pe rol, el fiind o persoană interesată în continuarea judecății și, deci, în obținerea încheierii eliberate de către notarul public. Situația din speță, când s-a dispus suspendarea judecății din cauza decesului uneia dintre părți, nu face posibilă aplicarea prevederilor art. 172 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, într-o răsturnare a sarcinii probei pe care, de altfel, legiuitorul nici nu a îngăduit-o, persoanele indicate drept moștenitori să fie obligate să depună înscrisuri privitoare la dovada calității lor. Aceasta, cu atât mai mult cu cât art. 172 C. proc. civ. vizează înscrisurile probatorii ale însuși raportului juridic litigios, iar nerespectarea sa este de natură să se reflecte în soluția finală pe care o va pronunța instanța asupra cererii pentru dovedirea căreia se impune administrarea probei cu înscrisurile respective.

Or, nedepunerea de către cei indicați drept moștenitori a unor înscrisuri care să le probeze calitatea de moștenitori, așa cum pretinde recurentul, va avea drept consecință tot suspendarea judecății procesului în condițiile art. 243 pct. 1 C. proc. civ., câtă vreme instanța nu poate să judece un proces în contradictoriu cu persoane a căror calitate nu îi este justificată. În fine, nu este întemeiată nici critica privitoare la faptul că nu se impunea suspendarea judecății procesului câtă vreme cel decedat este un intervenient a cărui cerere nu a fost admisă în principiu. Instanța a procedat corect la suspendarea judecății tocmai pentru ca admisibilitatea în principiu a cererii să fie discutată în contradictoriu cu moștenitorii celui care a formulat cererea incidentală.

Susținerea recurentului ar fi fost întemeiată doar în măsura în care s-ar fi apreciat că cererea de intervenție nu este admisibilă în principiu, or o astfel de soluție nu a fost dată în cauză. Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă S.C. A. S.A. B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamantul M.C.R., moștenitorul defunctei R.M., împotriva Încheierii de suspendare din 7 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Obligă pe recurentul-reclamant la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă S.C. A. S.A. B. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2012. Procesat de GGC - CL