ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7352/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2012, Curtea

de Apel Ploiești, secția I civilă, a dispus, în temeiul art. 243 pct. 1 C.

proc. civ., suspendarea judecății apelului declarat de către reclamanta R.M.,

moștenitoare a defunctului R.C.-L., decedată pe parcursul procesului, cauza

fiind continuată de către M.C.-R. - moștenitor testamentar, legatar universal

al acesteia.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a arătat că în recurs s-a formulat cerere de intervenție, iar

printre persoanele care au formulat-o a figurat și M.I., care, conform cererii

de repunere pe rol a cauzei a decedat, așa cum s-a făcut dovada cu certificatul

de deces, iar prin cererea de repunere pe rol a cauzei s-au indicat numele unor

pretinși moștenitori ai acestui defunct fără a se face dovezi în acest sens.

2.1. Motive

Reclamantul M.C.R. a

declarat recurs împotriva acestei încheieri, formulând următoarele critici:

Încheierea este

lovită de nulitate întrucât cuprinde mențiunea că a fost pronunțată în ședința

publică din data de 7 decembrie 2010, în realitate fiind pronunțată la 7

februarie 2012.

Nu trebuia să se

dispusă suspendarea judecății, față de ceea ce prevede art. 243 pct. 1 C. proc.

civ., întrucât au fost indicați moștenitorii părții decedate.

În condițiile în care

decedatul este o persoană străină de recurent, acesta din urmă nu are cum să

depună actele doveditoare ale calității de moștenitori ai succesorilor

acestuia. Recurentul poate doar să indice persoanele care au vocație

succesorală după M.I., urmând ca aceștia, citați de către instanța de judecată,

să confirme sau să infirme calitatea de moștenitor și să depună, potrivit art.

172 C. proc. civ., acte doveditoare.

În mod greșit s-a

dispus suspendarea judecății câtă vreme M.I. nu are calitatea de parte în

cauză, el formulând doar o cerere de intervenție în interesul reclamantei.

Această cerere nu a fost pusă niciodată în discuția părților și nu a fost

admisă în principiu.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Împrejurarea că în

practicaua încheierii recurate a fost trecută drept dată a ședinței de judecată

ziua de 7 decembrie 2010 constituie o eroare materială ce poate fi îndreptată

numai în condițiile art. 281 C. proc. civ., de vreme ce art. 281

2a

C. proc. civ. prevede că îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor

potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau

recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 281

2

.

Faptul că indicarea greșită a datei constituie o

eroare materială rezultă din aceea că, în dispozitivul încheierii este

menționată data de 7 februarie 2012, iar aceasta coincide cu data din minuta

întocmită pentru soluția de suspendare a judecății.

Nu este întemeiată

nici critica privitoare la faptul că recurentul, străin de succesiunea

defunctului M.I., nu trebuie să fie obligat să facă dovada calității de

moștenitor a persoanei pe care a indicat-o în această calitate, fiind

suficient, pentru continuarea judecății, că a indicat o asemenea persoană.

Conform art. 106

1

alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a

activității notariale nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiției

nr. 710/C/1995, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinul

ministrului justiției nr. 2923/C/2010, notarul public va elibera, la cererea

oricărei persoane interesate, în termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare,

o încheiere cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în Registrul de

evidență a procedurilor succesorale al Camerei notarilor publici, prevăzut la

art. 44, și în registrele unice ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici,

prevăzute la art. 56

1

alin. (1) lit. a) - c). Competența eliberării

încheierii revine notarului public din camera în a cărei circumscripție

teritorială defunctul a avut ultimul domiciliu.

Așadar, recurentul

poate obține informațiile solicitate de către instanță în vederea repunerii

procesului pe rol, el fiind o persoană interesată în continuarea judecății și,

deci, în obținerea încheierii eliberate de către notarul public.

Situația din speță,

când s-a dispus suspendarea judecății din cauza decesului uneia dintre părți,

nu face posibilă aplicarea prevederilor art. 172 alin. (1) C. proc. civ.,

astfel încât, într-o răsturnare a sarcinii probei pe care, de altfel,

legiuitorul nici nu a îngăduit-o, persoanele indicate drept moștenitori să fie

obligate să depună înscrisuri privitoare la dovada calității lor. Aceasta, cu

atât mai mult cu cât art. 172 C. proc. civ. vizează înscrisurile probatorii ale

însuși raportului juridic litigios, iar nerespectarea sa este de natură să se

reflecte în soluția finală pe care o va pronunța instanța asupra cererii pentru

dovedirea căreia se impune administrarea probei cu înscrisurile respective. Or,

nedepunerea de către cei indicați drept moștenitori a unor înscrisuri care să

le probeze calitatea de moștenitori, așa cum pretinde recurentul, va avea drept

consecință tot suspendarea judecății procesului în condițiile art. 243 pct. 1

C. proc. civ., câtă vreme instanța nu poate să judece un proces în

contradictoriu cu persoane a căror calitate nu îi este justificată.

În fine, nu este

întemeiată nici critica privitoare la faptul că nu se impunea suspendarea

judecății procesului câtă vreme cel decedat este un intervenient a cărui cerere

nu a fost admisă în principiu. Instanța a procedat corect la suspendarea

judecății tocmai pentru ca admisibilitatea în principiu a cererii să fie

discutată în contradictoriu cu moștenitorii celui care a formulat cererea

incidentală. Susținerea recurentului ar fi fost întemeiată doar în măsura în

care s-ar fi apreciat că cererea de intervenție nu este admisibilă în

principiu, or o astfel de soluție nu a fost dată în cauză.

Având în vedere cele

mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi

respins ca nefondat.

În temeiul art. 274

alin. (1) C. proc. civ. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de

judecată către intimata-pârâtă S.C. A. S.A. B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de către reclamantul M.C.R., moștenitorul defunctei R.M.,

împotriva Încheierii de suspendare din 7 februarie 2012 a Curții de Apel

Ploiești, secția I civilă.

Obligă pe

recurentul-reclamant la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă

S.C. A. S.A. B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL