ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3682/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1015 din 7 iulie 2009 a admis în parte contestația formulată de reclamanții M.E.

și L.B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și pe cale de consecință: a anulat decizia nr. 302 din 23 septembrie 2008 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă decizie motivată cu privire la notificarea formulată de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrată la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sub nr. N1 din 4 octombrie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanții-contestatori au formulat în termenul legal - art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, notificarea privind acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 și că, în mod greșit, notificarea a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Că, la emiterea deciziei contestate nu au fost puse în discuție calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii precum și existența concretă a dreptului la reparație, drept pentru care nu putea fi primită solicitarea contestatorilor de soluționare a notificării pe fond. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia civilă nr. 563 din 9 noiembrie 2009 a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în contradictoriu cu intimații-contestatori M.E. și L.B. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a contestat faptul că ar fi primit notificarea formulată de intimații-contestatori, ci susține că notificarea nu poate fi soluționată pe fond deoarece nu a fost înaintată prin executorul judecătoresc.

Că în atare situație, în mod corect instanța de fond a apreciat că este nelegală decizia prin care a respins notificarea intimaților, doar pentru faptul că nu a fost înaintată prin executorul judecătoresc. Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 au obligația de a le solicita numai în baza unei notificări formulate prin intermediul unui executor judecătoresc. - Intimații-contestatori nu au formulat o astfel de notificare, motiv pentru care, în condițiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nerespeciarea acestei cerințe obligatorii atrage pierderea dreptului de a solicita instanței măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

- Cu privire la obligarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de: 1.140 RON, din probele existente la dosarul cauzei nu se poate reține în sarcina Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, reaua-credință sau comportarea neglijentă pricinuită prin apărarea formulată în proces. Recursul nu este fondat. Cererea de restituire a unui imobil, întemeiată pe dispoziție art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, expediată prin poștă, sau depusă de reclamanți direct la entitatea deținătoare a imobilului în litigiu și nu prin intermediul executorului judecătoresc este asimilată notificării, în cazul în care este însoțită de actele necesare, cu condiția ca din cuprinsul ei și al actelor anexate să rezulte elementele de identificare a persoanei îndreptățite și a imobilului a cărui restituire se solicită.

În speță, la data de 13 martie 2001, contestatorii M.E. și L.B. au adresat Prefecturii Municipiului Bârlad o notificare prin care au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de despăgubiri pentru Fabrica V., Bârlad, cu privire la care au arătat că a aparținut părinților lor și a fost trecută abuziv în proprietatea statului, în baza Legii nr. 119/1948. Notificarea a fost depusă de reclamanți la Prefectura municipiului Bârlad, fiind înregistrară sub N2 din 30 martie 2001 și a fost remisă de aceasta la Primăria municipiului Bârlad, astfel cum rezultă din adresa din 23 mai 2001 emisă de Prefectura municipiului Bârlad - din dosarul de fond. Primăria Municipiului Bârlad, la rândul său, a înaintat notificarea către SC L. SA și către Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, conform adresei din 27 septembrie 2001 - dosar fond.

Prin decizia nr. 302 din 23 septembrie 2008 - dosar fond, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a respins notificarea formulată de contestatori, cu motivarea că aceasta nu a fost comunicată prin executorul judecătoresc, conform art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Din cele menționate rezultă că, pretenția persoanelor îndreptățite a fost adusă la cunoștință unității deținătoare, în termenul legal și, în nici un caz, nu se poate considera că lipsa condiției de formă, respectiv comunicarea notificării prin intermediul executorului judecătoresc, poate duce la pierderea dreptului cunoscut de lege. Cu privire la obligarea recurentei-pârâte Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la plata cheltuielilor de judecată, se reține că aceasta s-a dispus de instanțele de fond și apel, ca o consecință firească a soluției pronunțată în cauză și aplicării dispozițiilor art. 264 C. proc.

civ. Textul de lege menționat condiționează obligarea unei părți la plata cheltuielilor de judecată doar căderea acesteia în pretenții, nu și de buna sau reaua-credință pe parcursul soluționării cauzei, sau de modalitatea în care aceasta a înțeles să se apere în proces. Așadar, față de cele reținute, se va respinge recursul ca nefondat. Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului va fi obligată la plata sumei de 1.000 RON cu titlu cheltuieli de judecată, în condițiile art. 274 C. proc. civ., față de intimații-reclamanți: M.E. și L.B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 563 A din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III a civilă, ca nefondat. Obligă pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să plătească 1.000 RON cheltuieli de judecată intimaților-reclamanți M.E. și L.B. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2010.