ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3682/2010

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1015 din 7 iulie 2009

a admis în parte contestația formulată de

reclamanții M.E. și L.B.,

în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

și pe cale de consecință: a anulat decizia nr. 302 din 23 septembrie 2008 emisă

de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a obligat-o pe pârâtă

să emită o nouă decizie motivată cu privire la notificarea formulată de reclamanți

în temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrată la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului sub nr. N1 din 4 octombrie 2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că, reclamanții-contestatori au formulat în termenul legal - art. 23

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, notificarea privind acordarea de măsuri

reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 și că, în mod greșit, notificarea a

fost respinsă pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 22 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001. Că, la emiterea deciziei contestate nu au fost puse în discuție

calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii precum

și existența concretă a dreptului la reparație, drept pentru care nu putea fi primită

solicitarea contestatorilor de soluționare a notificării pe fond.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia civilă nr. 563 din

9 noiembrie 2009 a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului, în contradictoriu cu intimații-contestatori

M.E. și L.B.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut că, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a contestat

faptul că ar fi primit notificarea formulată de intimații-contestatori, ci susține

că notificarea nu poate fi soluționată pe fond deoarece nu a fost înaintată prin

executorul judecătoresc. Că în atare situație, în mod corect instanța de fond a

apreciat că este nelegală decizia prin care a respins notificarea intimaților, doar

pentru faptul că nu a fost înaintată prin executorul judecătoresc.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată,

a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o

ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001,

persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 au obligația

de a le solicita numai în baza unei notificări formulate prin intermediul unui executor

judecătoresc.

- Intimații-contestatori nu au formulat

o astfel de notificare, motiv pentru care, în condițiile art. 22 alin. (5) din Legea

nr. 10/2001, nerespeciarea acestei cerințe obligatorii atrage pierderea dreptului

de a solicita instanței măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

- Cu privire la obligarea Autorității pentru

Valorificarea Activelor Statului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de:

1.140 RON, din probele existente la dosarul cauzei nu se poate reține în sarcina

Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, reaua-credință sau comportarea

neglijentă pricinuită prin apărarea formulată în proces.

Recursul nu este fondat.

Cererea de restituire a unui imobil, întemeiată

pe dispoziție art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, expediată prin poștă, sau

depusă de reclamanți direct la entitatea deținătoare a imobilului în litigiu și

nu prin intermediul executorului judecătoresc este asimilată notificării, în cazul

în care este însoțită de actele necesare, cu condiția ca din cuprinsul ei și al

actelor anexate să rezulte elementele de identificare a persoanei îndreptățite și

a imobilului a cărui restituire se solicită.

În

speță, la data de 13 martie 2001, contestatorii M.E. și L.B.

au adresat Prefecturii Municipiului Bârlad o notificare prin care au solicitat,

în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de despăgubiri pentru Fabrica V., Bârlad,

cu privire la care au arătat că a aparținut părinților lor și a fost trecută abuziv

în proprietatea statului, în baza Legii nr. 119/1948.

Notificarea a fost depusă de reclamanți

la Prefectura municipiului Bârlad, fiind înregistrară sub N2 din 30 martie 2001

și a fost remisă de aceasta la Primăria municipiului Bârlad, astfel cum rezultă

din adresa din 23 mai 2001 emisă de Prefectura municipiului Bârlad - din dosarul

de fond.

Primăria Municipiului Bârlad, la rândul

său, a înaintat notificarea către SC L. SA și către Autoritatea pentru Privatizare

și Administrarea Participațiilor Statului, conform adresei din 27 septembrie 2001

- dosar fond.

Prin decizia nr. 302 din 23 septembrie

2008 - dosar fond, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a respins

notificarea formulată de contestatori, cu motivarea că aceasta nu a fost comunicată

prin executorul judecătoresc, conform art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Din cele menționate rezultă că, pretenția

persoanelor îndreptățite a fost adusă la cunoștință unității deținătoare, în termenul

legal și, în nici un caz, nu se poate considera că lipsa condiției de formă, respectiv

comunicarea notificării prin intermediul executorului judecătoresc, poate duce la

pierderea dreptului cunoscut de lege.

Cu privire la obligarea recurentei-pârâte

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la plata cheltuielilor de judecată,

se reține că aceasta s-a dispus de instanțele de fond și apel, ca o consecință firească

a soluției pronunțată în cauză și aplicării dispozițiilor art. 264 C. proc.

civ.

Textul de lege menționat condiționează

obligarea unei părți la plata cheltuielilor de judecată doar căderea acesteia în

pretenții, nu și de buna sau reaua-credință pe parcursul soluționării cauzei, sau

de modalitatea în care aceasta a înțeles să se apere în proces.

Așadar, față de cele reținute, se va respinge

recursul ca nefondat.

Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului va fi obligată la plata sumei de 1.000 RON cu titlu cheltuieli

de judecată, în condițiile art. 274 C. proc. civ., față de intimații-reclamanți:

M.E. și L.B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 563 A din 9 noiembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a III a civilă, ca nefondat.

Obligă pârâta Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului să plătească 1.000 RON cheltuieli de judecată intimaților-reclamanți

M.E. și L.B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

iunie 2010.