ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4272/2010

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin Decizia civilă nr. 548/A din 3 noiembrie

2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Sentinței civile nr. 948 din

24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că în ciclurile procesuale anterioare a fost

stabilită calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea de

măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

Față de limitele în

care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită cu judecarea unui

recurs în cauză, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu mai

poate repune în discuție aspecte ce țin de calitatea de persoane îndreptățite

la restituire a reclamanților și nici dreptul de proprietate al autorilor

acestora, în caz contrar putându-se vorbi de o încălcare a puterii lucrului

judecat a hotărârii anterioare.

Tribunalul a avut a

verifica numai aspectul privitor la legitimarea procesuală pasivă a intimatei

SC E. SA sau a intimatei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului de

a acorda măsuri reparatorii și natura măsurilor ce urmează a fi acordate în

cauză.

Imobilul este

evidențiat în patrimoniul SC E. SA însă aceasta este integral privatizată,

fiind incidente prevederile art. 29 alin. (1) și 3 din Legea nr. 10/2001.

2.1. Motive

Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului a declarat recurs, întemeiat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:

În mod nelegal și

netemeinic, tribunalul și curtea de apel au reținut că, în ceea ce privește

calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri

reparatorii, aceasta a fost stabilită în ciclurile procesuale anterioare.

Prin Decizia nr. 191

din 11 mai 2006 Curtea de Apel București a stabilit că s-a făcut dovada

existenței în patrimoniul defunctului N.S. a dreptului de proprietate asupra

imobilului în litigiu precum și dovada calității de moștenitori a

reclamanților. Acest aspect a fost menținut și de instanța de recurs, care a

casat decizia din apel numai prin raportare la faptul că era necesar a se

stabili dacă imobilul este supus regimului juridic prevăzut de art. 21 sau 29

din Legea nr. 10/2001.

Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului nu poate fi obligată la restituirea în natură.

Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului nu are competența de a stabili valoarea și de

a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci numai de a propune instituției

competente acordarea despăgubirilor.

2.2. Întâmpinarea

SC E. SA a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că, față de

evoluția procesului, instanța de apel a pronunțat o soluție legală.

2.3. Analiza făcută

de instanța de recurs

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Din motivarea

recursului se desprinde ideea că, în opinia recurentei, faptul că în ciclurile

procesuale anterioare s-a hotărât că autorul reclamanților ar fi avut în

proprietate imobilul în litigiu, iar reclamanții sunt succesorii acestuia, nu

reprezintă o stabilire, cu putere de lucru judecat, a calității reclamanților

de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sistemul legii speciale.

Conform art. 3 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul legii, la

măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent,

persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a

acestora.

La rândul său, art. 4

alin. (2) din lege arată că de prevederile sale beneficiază și moștenitorii

legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Așadar, sub acest

aspect, și respectând prevederile art. 315 C. proc. civ., instanțele de fond au

făcut aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii.

Critica vizând lipsa

de competență a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului în ce

privește restituirea în natură a imobilelor este, practic, lipsită de interes,

câtă vreme în prezentul litigiu nu a fost obligată la restituire în natură.

Nu este întemeiată

nici critica vizând necompetența Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului

de a stabili "valoarea despăgubirilor și de a acorda măsuri reparatorii în

echivalent".

Față de dispozițiile

art. 16 alin. (7) cuprins în capitolul V al titlului VII din Legea nr.

247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor emite decizia

reprezentând titlul de despăgubire, în baza raportului de evaluare întocmit de

evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnați de Comisie, la solicitarea

Secretariatului Comisiei Centrale.

În temeiul alin. (1)

al aceluiași text, Secretariatul Comisiei Centrale primește pe bază de

proces-verbal de predare-primire, deciziile/dispozițiile emise de entitățile

învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după

caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu

soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se

acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a

imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora,

inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de

persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii.

Așadar, pentru a se

putea emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, trebuie să existe o

decizie/dispoziție emisă de entitatea învestită cu soluționarea notificării, în

care s-au consemnat sumele ce urmează a se acorda ca despăgubire, iar această

decizie/dispoziție să fi fost înregistrată la Secretariatul Comisiei Centrale.

Față de cele ce

preced, prin soluția dată instanțele de fond nu au încălcat

"competența" Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și

nu i-au impus să întocmească un act cu un conținut care excede puterilor ce

i-au fost conferite prin lege.

Având în vedere cele

mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C proc. civ.

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

împotriva Deciziei civile nr. 548/A din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN