ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1008/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016*, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a II a din Legea nr. 165/2013.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 29 ianuarie 2018 (data expedierii prin mail) reclamanta A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta reclamantă a arătat că încheierea recurată este nelegală, întrucât instanța a încălcat în mod flagrant: dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1605/14.12.2007, dispozițiile art. 14 alin. (5) și cele ale art. 425 alin. (3) C. proc. civ., prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Față de termenul scurt de recurs - 48 de ore de la pronunțare, recurenta arată că își rezervă dreptul de a dezvolta și completa cererea de recurs, printr-un înscris pe care îl va depune la instanța de recurs, în termen de 3 zile de la înregistrarea acestuia.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 1 martie 2018.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 22 martie 2018, termen la care Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului, pe care o va admite, pentru considerentele care succed.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, sancțiunea pentru nerespectarea acestei cerințe fiind nulitatea recursului, conform dispozițiilor art. 486 alin. (3) din același cod.

Recursul se motivează, conform art. 407 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

În cauza dedusă judecății, încheierea recurată a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a II-a din Legea nr. 165/2013, cerere ce a fost respinsă ca inadmisibilă, față de împrejurarea că dispozițiile invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei, cerință impusă de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, împotriva încheierii prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, se poate exercita recurs termen de 48 de ore de la pronunțare.

În speță, recurenta reclamantă a depus cererea de recurs la data de 29 ianuarie 2018, conform rezoluției de înregistrare a recursului la Curtea de Apel București, dosar recurs, arătând că urmează a motiva recursul în termen de 3 zile de la înregistrarea acestuia.

Încheierea recurată a fost comunicată recurentei la data de 21 februarie 2018, astfel cum rezultă din dovada aflată în dosarul de apel, această dovadă îndeplinind toate condițiile de validitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 164 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la această dată, aplicând modul de calcul pe ore, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru termenele procedurale pe ore, urmează a se reține că termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 24 februarie 2018.

Or, recurenta reclamantă nu a formulat motivele de recurs odată cu cererea de recurs și nici separat, în cadrul termenului de recurs, respectiv până la 24 februarie 2018.

Recurenta a anexat cererii de recurs un memoriu adresat Curții Constituționale, care urma a fi avut în vedere de această instanță în ipoteza admiterii cererii de sesizare și care nu constituie motive de recurs, întrucât nu constituie critici de nelegalitate cu privire la încheierea recurată.

Se constată astfel, că recurenta nu s-a conformat exigențelor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., neindicând motive de nelegalitate, dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nici nu a depus, printr-un memoriu separat, motivele de casare, iar în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică.

La data de 21 martie 2018 recurenta a depus la dosar "note și concluzii scrise", care însă nu pot fi avute în vedere ca motive de recurs, fiind formulate cu mult peste termenul legal, de 48 ore de la pronunțarea încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în speță, 24 februarie 2018.

Așa fiind, având în vedere că recurenta nu a formulat motivele de recurs în termenul legal și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016*.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2018.