ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1093/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea autorității pârâte la plata de despăgubiri în sumă de 1.000.000 RON pentru grave abuzuri administrative.

Prin Sentința civilă nr. 2832 din 22 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții A. și B..

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă a invocat excepția inadmisibilității căii de atac exercitate, în raport de dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit la data de 15 iunie 2015, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., deoarece recurenții nu au depus la dosar denumirea și sediul intimatei, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, respectiv semnătura recurenților, iar calea de atac formulată de recurenți nu este prevăzută de lege, având în vedere dispozițiile art. 132 alin. (3) din Noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 octombrie 2015 completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), raport prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de respingere a recursului ca inadmisibil.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, calea de atac exercitată nu este prevăzută de lege.

Potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă fără putință de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nici o cale de atac.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurenții nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, sentință care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (3), coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 2832 din 22 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 6 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM