ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1467/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 13.01.2017, reclamanții - personal auxiliar de specialitate A., B., C., D., E., F., G., H., și personal I. J., K.; personal auxiliar de specialitate L. și M. și personal I. N.; personal auxiliar de specialitate O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. și personal I. Z. și AA.; personal auxiliar de specialitate BB., CC., DD. și personal I. EE.; personal auxiliar de specialitate FF., GG., HH. și personal I. II.; personal auxiliar de specialitate JJ., KK. și personal I. LL., au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Argeș, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate discriminarea și faptul că reclamanții erau îndreptăți încă din anul 2007 la stabilirea drepturilor salariale prin luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON și, pe cale de consecință, să fie obligați pârâții să plătească reclamanților diferențele de salarii (actualizate cu indicele de inflație) calculate (cu respectarea dispozițiilor cuprinse în legile de salarizare unitară), pe baza valorii de referință sectorială de 405 RON (rezultată prin aplicarea procentelor de 2%, 5% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 asupra valorii de referință sectorială), pentru perioada 15 mai 2014 - 1 decembrie 2015, respectiv 445,5 RON (reprezentând 405 RON indexat cu 10%), pentru perioada 1 decembrie 2015 - 1 octombrie 2016, la plata dobânzii legale (penalizatoare), calculate începând cu data de 15 mai 2014 și până la data plății efective a sumelor cuvenite și obligarea pârâții să procedeze la punerea în aplicare a dispozițiilor art. 3<SUP>1</SUP> din O.U.G. nr. 57/2015, în mod retroactiv, și, pe cale de consecință, să achite sumele datorate (indexate cu indicele de inflație).

La termenul din data de 27 noiembrie 2017, instanța a disjuns cererea formulată de reclamanta L., formându-se dosarul nr. x/2017 și a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Prin Decizia nr. 1202/2017 din 27 noiembrie 2017, Tribunalul Buzău, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că este învestită cu soluționarea unei cereri având ca obiect acordare drepturi salariate.

Conform art. 269 alin. (1) din C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii, iar potrivit alin. (2), cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

În temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Aceste texte instituie o competență teritorială de ordine publică.

Locul de muncă al reclamantului este în circumscripția Tribunalului Brașov, ceea ce ar atrage competența acestei instanțe.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Alin. (3) al aceluiași articol statuează că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Prin raportare la aceste prevederi legale, instanța a reținut că reclamantul nu își desfășoară efectiv activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Brașov, ci în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, iar domiciliul său este situat în circumscripția Tribunalului Brașov.

Prin decizia nr. 7/2016 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că "Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă ia situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești. În cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (3) raportat la alin. (1) C. proc. civ., care să-i permită reclamantului sesizarea oricărui tribunal de la o curte de apel învecinată, întrucât se aplică art. 269 alin. (1) din C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, în sensul că reclamantul va sesiza instanța de la domiciliul său sau unde se află sediul angajatorului.

Prin Încheierea nr. 246/MAS/2018 din 6 martie 2018, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În motivare, s-a reținut că prin Decizia nr. 7/2016 a Înalta Curte de Casație și Justiție - RIL, scopul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței, iar alin. (3) al aceluiași articol indică expres și limitativ subiecții pe care înțelege să îi plaseze în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., nominalizând, fără a face nicio distincție, pe grefieri, categorie circumscrisă noțiunii generale de personal auxiliar de specialitate, astfel cum aceasta este definită de art. 3 din Legea nr. 567/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Condiția - premisa de aplicare a dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este aceea ca grefierul să funcționeze la parchetul de pe lângă instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță, în speță fiind vorba despre Tribunalul Brașov, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Reclamanta L. are funcția de prim grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, aflat în aceeași rază teritorială cu Tribunalul Brașov și, în cazul de față, în același sediu profesional, neavând relevanță că reclamanta activează la un parchet din cadrul unui tribunal care nu e specializat pe dreptul muncii, interpretarea literală a textului necesitând concordanță deplină între formularea textului interpretat și cazurile din practica ce se încadrează în ipoteza normei.

Așa fiind, instanța a apreciat incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în vederea respectării obligației de păstrare a aparenței de imparțialitate.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Tribunalului Prahova, în considerarea dispozițiilor legale și argumentelor care succed.

Problema pe care o ridică conflictul negativ de competență este dacă, față de norma de competență atribuită instanței cu privire la soluționarea unui conflict de muncă, stipulată în art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, sunt incidente în speță dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

Prevederile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Norma legală mai sus evocată reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, interzicând sesizarea instanței competente dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

Rațiunea edictării acestui text legal este aceea de a asigura imparțialitatea și independența instanței, prin înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții.

Prin art. 127 C. proc. civ. sunt nominalizați, fără nicio distincție, subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îl plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanțelor la care aceștia funcționează, instanțe judecătorești ori parchete.

În acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă Ia situația în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță.

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau la parchetul care funcționează pe lângă aceste instanțe.

În speță, reclamanta are calitatea de prim grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, care se află în aceeași rază teritorială cu Tribunalul Brașov și în același sediu profesional, așa încât, chiar dacă aceasta nu își desfășoară activitatea la parchetul care funcționează pe lângă Tribunalul Brașov, se impune menținerea aparenței de imparțialitate, exigență ce face parte din garanțiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, astfel cum s-a decis în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, într-o societate democratică tribunalele trebuie să inspire justițiabililor deplină încredere.

Această situație justifică adresarea cererii de chemare în judecată unei instanțe de același grad din cadrul oricăreia dintre curțile de apel învecinate, având în vedere dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință, ținând seama deopotrivă de calitatea reclamantei de grefier la Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și de interpretarea stabilită prin Decizia nr. 7/2016 pronunțată în interesul legii, competența de soluționare a cauzei va fi determinată în favoarea Tribunalului Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea de Apei Brașov, având ca obiect "drepturi bănești", în favoarea Tribunalului Buzău.

Decizia este definitivă și se va comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL