ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1394/2018

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 730 din data de 26 octombrie 2017, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis apelurile declarate de reclamanții A. și B. și de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Investiții Rutiere SA.

A schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 7.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 440 mp, categoria de folosință agricol extravilan sat Miroslava.

A înlăturat dispoziția referitoare la obligarea pârâtului la plata sumei de 4457,4 RON cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de 510 mp teren.

A obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2.800 RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorarii experți evaluatori).

A păstrat restul dispozițiilor hotărârii, care nu sunt contrare deciziei pronunțate.

A obligat intimații-apelanți A. și B. să plătească expertului tehnic judiciar C. suma de 515 RON, cu titlu de diferență onorariu expert și a compensat onorariile de experți plătite de părți în apel.

A obligat apelantul-intimat Statul Român prin Compania Națională de Investiții Rutiere prin DRDP Iași să plătească intimaților-apelanți suma de 750 RON reprezentând 1/2 din onorariul de avocat.

Împotriva acestei decizii, reclamanții A. și B. au declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 18 ianuarie 2018 și repartizat spre soluționare completului de judecată CF 5.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 1 februarie 2018, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză.

Conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul a fost comunicat la data de 7 februarie 2018.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a stabilit termen de judecată la data de 19 aprilie 2018, în vederea soluționării recursului, în complet de filtru, fără citarea părților.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul inițiat de reclamanți a avut ca obiect stabilirea despăgubirilor reprezentând contravaloarea terenului supus procedurii exproprierii, așa cum este aceasta reglementată prin Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.

Prin dispozițiile Noului C. proc. civ., regimul juridic aplicabil litigiilor derivând din proceduri de expropriere s-a modificat în ceea ce privește căile de atac, astfel încât, raportat la data inițierii litigiului - 25 martie 2014 - și având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile noului C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În considerarea dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că, raportat la natura litigiului - acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică - și coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materie de expropriere, reiese că Decizia nr. 730 din data de 26 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție reținând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În ceea ce privește menționarea de către instanța de apel în cuprinsul dispozitivului deciziei recurate a căii de atac a recursului, se reține că potrivit dispozițiilor art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Prin urmare mențiunea greșită din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată de către părți, nu poate crea acestora un drept nerecunoscut de lege.

Față de considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 730 din data de 26 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL