ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2118/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2118/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 15 octombrie 2020
Asupra conflictului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, în data de 09.07.2020 sub nr. x/2020, creditorul A. S.A., prin intermediul executorului judecătoresc B., a înaintat spre încuviințarea executării silite titlul executoriu constând în contractul de credit nr. x/15.04.2008 modificat și completat prin actele adiționale nr. x/13.04.2009, nr. y/13.04.2009 și nr. 3/15.04.2011.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 alin. (1), art. 373 alin. (3) și art. 373
1
C. proc. civ.
Prin sentința nr. 4676 din 30 iulie 2020, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare executare silită, formulată de creditorul A. S.A., prin intermediul executorului judecătoresc B., având ca obiect încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x/15.04.2008 modificat și completat prin actele adiționale nr. x/13.04.2009, nr. y/13.04.2009 și nr. 3/15.04.2011, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
În motivare, a reținut că deși debitorul și-a schimbat domiciliul, angajatorul a rămas același, respectiv Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie "Ana Aslan", cu sediul în București - sector 1. Astfel, în condițiile în care dispozițiile art. 373 C. proc. civ. prevăd că în cazul urmăririi bunurilor, executorul judecătoresc competent este cel din circumscripția judecătoriei în care se află acestea, schimbarea domiciliului de către debitor nu poate duce la modificarea competenței executorului judecătoresc.
Deși i-au fost solicitate informații petentului în legătură cu împrejurările care ar atrage competența Judecătoriei Brașov de soluționare a prezentei cereri de încuviințare a executării silite, acesta s-a limitat la indicarea domiciliului acestuia ca fiind în Brașov. Or, astfel cum s-a arătat, instanța de executare este cea în circumscripția căreia se realizează executarea, nu cea de la domiciliul debitorului. Având în vedere că nu există informații suplimentare în vederea stabilirii locului executării, instanța va avea în vedere sediul angajatorului unde executarea se poate realiza prin poprire.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat sentința civilă nr. 5591/28.08.2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu.
A declinat cauza formulată de petent în favoarea Judecătoriei Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat instanța superioară comună, Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivare, a reținut incidența în cauză a prevederilor vechiul C. proc. civ., în raport de care instanța de încuviințare nu era unică, ci varia în funcție de locul unde se aflau bunurile executate.
Astfel, dacă BEJ caută să execute silit debitorul în raza Judecătoriei Brașov, trebuie să obțină încuviințarea Judecătoriei Brașov, iar dacă se formulează contestație la executare în contra executării silite realizate asupra unor bunuri din Municipiul Brașov, competentă va fi Judecătoria Brașov.
Chiar dacă angajatorul debitorului își are sediul în Sectorul 1 București și BEJ încă nu a identificat bunuri la domiciliul debitorului din Brașov, instanța consideră că acesta fără îndoială are interes să obțină încuviințarea executării silite în circumscripția Judecătoriei Brașov pentru a putea executa silit bunuri care se află la domiciliul debitorului (bunuri mobile, chiar imobile).
Dacă s-ar susține că Judecătoria Sectorului 1 București ar fi cea competentă să încuviințeze executarea silită, atunci BEJ s-ar afla într-o situație de imposibilitate de executare silită a debitorului în circumscripția administrativă a Jud. Brașov.
Analizând conflictul de competentă, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea (...)".
De asemenea, dispozițiile alin. (2) ale aceluiași articol prevăd că "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Cu referire la obiectul cererii deduse judecății se reține că s-a solicitat încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/15.04.2008, modificat și completat prin act adițional nr. x/13.04.2009, nr. y/13.04.2009 și nr. 3/15.04.2011.
Respectivul contract de credit a fost încheiat între S.C. C. S.R.L. și D., societate care avea ca administrator și asociat pe E..
Ulterior încheierii acestuia, creanța a fost cesionată către creditorul A. S.A.
În dosarul Judecătoriei Brașov, instanța a pus în vedere părților să precizeze care este domiciliul debitorului E., în vederea stabilirii instanței competente. Ca urmare, executorul judecătoresc a depus o notă, aflată la fila x din acest dosar, prin care a arătat că domiciliul debitorului E. este în Brașov.
Ca atare, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2020.