ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2069/2020

Ședința publică din data de 14 octombrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 13 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecarea cererii de apel, formulată de apelanții-reclamanți A., B., C., D., E. și F. împotriva sentinței civile nr. 2159 din 29 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru lipsa părților, care nu au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor de la dezbateri.

Împotriva încheierii de suspendare din 13 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, reclamanții A., B., C., E., D. și F. au declarat recurs, prin cererea transmisă prin firma de curierat G. în 20.02.2020 și înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 21 februarie 2020.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 27 februarie 2020 și repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului de judecată nr. 6, la aceeași dată.

Recurenții au solicitat admiterea recursului, anularea încheierii atacate și trimiterea cauzei Curții de Apel în vederea continuării judecății, în respectarea dreptului la un proces echitabil.

În memoriul de recurs, au arătat istoricul litigiului, și-au exprimat nemulțumirea cu privire la modalitatea de soluționare a cererilor formulate în procedura administrativă și care au generat inițierea prezentului demers judiciar.

Printr-o primă critică, au contestat măsura procesuală a suspendării cauzei, arătând că nu au fost citați la judecarea apelului la adresele lor de domiciliu, ce au fost indicate în prima instanță, susținând că nu au putut contacta avocatul pe care l-au avut la tribunal.

Astfel, neavând știință despre situația dosarului, consideră că măsura procesuală dispusă de instanța de apel nu a fost justificată, deoarece nu au primit nicio citație pentru termenul de judecată din 13 mai 2020 la adresele menționate în dosarul cauzei, adrese la care, de altfel, au fost citați cu ocazia efectuării la fond a expertizei de specialitate.

Nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor de la dezbateri, întrucât au considerat că este important să se prezinte în instanță și să își susțină interesul legitim.

Voința legiuitorului în aplicarea măsurii suspendării a fost aceea de a sancționa, cu întreruperea judecății litigiului, conduita procesuală a părților care nu se preocupă de judecarea cauzei, dar lipsa de interes nu putea fi reținută în ceea ce îi privește, de vreme ce procedura de citare a fost viciată.

Au precizat că au solicitat reluarea judecății, menționând că doresc să fie citați la adresele de domiciliu, ce au fost indicate la data cererii introductive în dosarul tribunalului.

Recurenții critică și faptul că instanța de apel, la primul termen de judecată acordat, nu a verificat, în virtutea rolului său activ, poziția lor procesuală, având în vedere că cererea de apel purta numai semnătura avocatului și au susținut că urmează să semneze un contract de asistență juridică cu un alt avocat.

Au invocat dispozițiile art. 414 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost semnată doar de recurenții-reclamanți C., A. și B..

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus ca să li se pună în vedere recurenților E., D. și F. să complinească cerința semnării recursului, sens în care acestor părți le-a fost comunicată în 12 martie 2020 măsura procesuală dispusă de completul de filtru.

La 16 iunie 2020, a fost întocmit, în conformitate cu dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raport, s-a reținut că recursul este timbrat și declarat în termenul prevăzut de lege, că părțile au deschisă această cale de atac împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și faptul că pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. criticile formulate de reclamanți. Totodată, s-a reținut că, având în vedere lipsa semnăturii, recursul declarat de reclamanții E., D. și F. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., prin raportare la art. 486 alin. (1) pct. e) din același cod.

Prin rezoluția din 22 iunie 2020, după analizarea raportului în completul de filtru, s-a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze, în scris, un punct de vedere, așa cum dispune art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

La 30 iulie 2020, s-a primit la dosarul cauzei cererea formulată de recurentul E. prin care acesta a solicitat să se ia act de faptul că își însușește recursul declarat în cauză și că dorește continuarea judecății, atașând copia cărții sale de identitate. Totodată, a arătat că fratele său, D., a decedat în 29 iunie 2018 și a atașat copia certificatului de deces al acestuia.

Completul de filtru a acordat termen la 14 octombrie 2020, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Recursul declarat de reclamantul D.

Cu prioritate, Înalta Curte are în vedere că discutarea admisibilității cererii de recurs presupune analiza prealabilă a îndeplinirii condițiilor exercitării acțiunii civile, situație față de care instanța este obligată să constate, în ceea ce privește recursul formulat de reclamantul D. că există limitări de ordine publică, menționate în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului care a fost comunicat părților cauzei.

Condițiile de exercitare a acțiunii civile stabilesc cadrul general obligatoriu pentru orice instanță sesizată, constituind primul act de verificare procesuală la care aceasta este obligată.

Astfel, dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ. prevăd că orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, în condițiile legii.

Se reține că o condiție de exercițiu a acțiunii civile este capacitatea procesuală de folosință, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile. Această capacitate este o reflectare în plan procesual a capacității civile de exercițiu.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum se statuează de art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că prezenta cale de atac a fost declarată la 22 februarie 2020, așa cum s-a arătat anterior, data ulterioară decesului recurentului-reclamant D., în 29 iunie 2018, așa cum rezultă din copia certificatului de deces depus la dosar recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) din C. proc. civ., cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile.

Or, cum capacitatea de folosință a recurentului-reclamant D. a încetat prin deces, anterior promovării recursului pendinte, Înalta Curte va constata nulă calea de atac de reformare astfel exercitată.

Recursul declarat de reclamanta H..

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., dar cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1), sub sancțiunea nulității așa cum dispune alin. (3) din același articol.

Potrivit dispozițiilor art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., în cazul în care actul de procedură este efectuat cu nerespectarea cerințelor legale de fond sau de formă intervine sancțiunea nulității lui, lipsindu-l total sau parțial de efecte.

Legiuitorul a instituit, prin Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., procedura de filtrare a recursurilor cu scopul de a impune părților anumite exigențe în declararea acestei căi extraordinare de atac, exigențe care privesc în primul rând cerințele de formă, printre care se enumără și cea privitoare la semnătură.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) cererea de recurs trebuie să cuprindă semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic, iar potrivit alin. (3) mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Deși reclamantei F. i s-a adus la cunoștință, la 12 martie 2020 (potrivit dovezii de la dosarul de recurs) și, ulterior, prin comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu, la 26 iunie 2020 (potrivit dovezii de comunicare de la dosarul de recurs) că cererea sa de recurs nu îndeplinește condițiile de formă stabilite de legiuitor sub sancțiunea nulității, aceasta nu a înțeles să complinească această lipsă.

Așa fiind, cum cererea de recurs nu îndeplinește o condiție formală și intrinsecă, reglementată expres de lege, în absența căreia, instanța nu se poate considera regulat învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancțiunii nulității prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, învestită cu constatarea unei încălcări a dreptului la un proces echitabil, în contextul anulării unei cereri de chemare în judecată, în procedura de regularizare reglementată de dispozițiile art. 200 din C. proc. civ., a statuat ca dreptul de acces la instanță nu este unul absolut, acesta putând fi supus limitărilor legale, cu condiția ca dreptul să nu fie afectat în substanța sa (Cauza Lefter împotriva României).

În consecință, pentru considerentele precedente, Înalta Curte va anula, ca nesemnat, recursul declarat de reclamanta F. împotriva încheierii de ședință din 13 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Admisibilitatea în principiu a recursului declarat de reclamanții A., B., C. și E.

Înalta Curte, prioritar, ia act de poziția procesuală exprimată în scris și semnată de către reclamantul E., în sensul că își însușește recursul declarat în prezenta cauză.

Analizând admisibilitatea în principiu a recursului și având în vedere verificările raportorului, completul de filtru este în unanimitate de acord că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât, în privința recursului declarat de acești reclamanți nu este posibilă adoptarea vreuneia dintre soluțiile indicate în alin. (5) al art. 493 C. proc. civ., anume anularea sau, după caz, respingerea recursului, sau în alin. (6), care prevede că dacă raportul apreciază că recursul este admisibil și toți membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul se poate pronunța asupra fondului recursului, fără citarea părților, printr-o decizie definitivă, care se comunică părților.

Ca atare, constatând că nu este incidentă niciuna dintre ipotezele prevăzute la alin. (5) sau alin. (6) ale art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (7) din același cod, în temeiul cărora va admite în principiu recursul și va fixa termen, în ședință publică, pentru judecata pe fond a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nesemnat, recursul declarat de reclamanta F. împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Constată nul recursul declarat de reclamantul D., decedat, împotriva aceleiași încheieri.

Admite în principiu recursul declarat de reclamanții A., B., C. și E. împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fixează termen pentru judecata recursului admis în principiu la 09 decembrie 2020, complet C6 noul C. proc. civ., în ședință publică, cu citarea părților.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2020.