ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1721/2020

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 20 februarie 2019, Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, a admis, în parte, cererea petentei A. de restituire a taxei de timbru și, în temeiul art. 45 alin. (1) lit. i) coroborat cu art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, a dispus restituirea taxei judiciare de timbru de 50 RON din taxa de 100 RON achitată.

La data de 9 mai 2019 petenta A. a depus la Curtea de Apel Bacău o petiție prin care și-a manifestat nemulțumirea față de modul de soluționare a cererii sale de restituire a taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din data de 12 iunie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bacău a recalificat cererea petentei, în cerere de apel, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competență soluționare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți la 26 iunie 2019 și repartizat completului de judecată nr. 9 care, prin rezoluția din 28 iunie 2019 a fixat termen de judecată la 24 septembrie 2019 în vederea discutării admisibilității căii de atac formulată de petenta A..

Prin încheierea din 24 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata căii de atac declarate de petenta A. împotriva încheierii de ședință din data de 20 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că, la apelul nominal, au lipsit părțile, iar niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluția emisă la data de 22 iulie 2020, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 22 septembrie 2020, în vederea discutării perimării căii de atac declarată de petenta A..

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data când a intervenit suspendarea, 24 septembrie 2019, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care niciuna din părți nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depășește termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., coroborat și cu dispozițiile art. 418 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 418 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile pevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.

Raportat la prevederile legale antemenționate, termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la data de 24 septembrie 2019, când a fost pronunțată încheierea de suspendare, urmând să se împlinească la 25 martie 2020, însă, având în vedere intervenirea stării de urgență la 15 martie 2020, în cea din urmă lună a termenului de perimare, acest termen a fost prelungit cu încă o lună de la data încetării stării de urgență, și anume 14 mai 2020. Astfel, termenul de perimare s-a împlinit la data de 15 iunie 2020.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părții, în baza art. 416 alin. (1) coroborat și cu art. 418 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată calea de atac cu a cărei soluționare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată calea de atac formulată de petenta A. împotriva încheierii de ședință din 20 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2020.