ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1552/2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 782 din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 469 din 24 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs revizuentul A., la 28 noiembrie 2019.

Cererea de recurs a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la 5 decembrie 2019, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția completului din 17 decembrie 2019, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 471 alin. (5) și (6) C. proc. civ.

Prin aceeași rezoluție s-a stabilit că cererea de recurs este supusă unei taxe judiciare de timbru de 50 RON, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, punându-i-se în vedere recurentului că are posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru în termen de 5 zile de la data comunicării, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în condițiile prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., în cauză, a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin raport s-a reținut că recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 782 din 30 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă este admisibil în principiu, față de dispozițiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., motivele de recurs putând fi încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, datorată pentru soluționarea recursului, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, s-a constatat că, până la data întocmirii raportului, recurentul nu a făcut dovada achitării acesteia.

Potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar, raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat recurentului la 18 mai 2020.

Acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței cu privire la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru.

Prin rezoluția din 23 iunie 2020, s-a stabilit termen pentru analiza admisibilității în principiu a recursului la 16 iulie 2020.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția de netimbrare a recursului și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte va analiza cu prioritate, excepția de netimbrare a recursului, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Conform prevederilor art. 24 alin. (2) din același act normativ, "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 17 decembrie 2019, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin aceeași rezoluție s-a stabilit că cererea de recurs este supusă unei taxe judiciare de timbru de 50 RON, conform dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, punându-i-se în vedere recurentului, prin adresa emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la 20 decembrie 2019 și comunicată la 6 ianuarie 2020, că are posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru în termen de 5 zile de la data comunicării, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în condițiile prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut, în ceea ce privește taxa judiciară de timbru datorată pentru soluționarea recursului, că recurentul nu a făcut dovada achitării acesteia.

Potrivit procesului-verbal de înmânare aflate la dosar, raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat recurentului la 18 mai 2020.

Acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței privind achitarea taxei judiciare de timbru.

De asemenea, nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în condițiile prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, conform art. 33 alin. (2) din același act normativ, deși instanța i-a pus în vedere că are această posibilitate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 782 R din 30 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 782 R din 30 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iulie 2020.