ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2068/2020

Ședința publică din data de 14 octombrie 2020

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 04 iulie 2016 pe rolul Tribunalului Călărași, secția civilă, reclamantul A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, ca pârâta, sora sa, B. să fie obligată să îi elibereze lotul x, casă și teren aferent, ce i-a fost atribuit în dosarul nr. x/2014, prin lotizarea făcută de expertul tehnic judiciar C., cotă de moștenire de pe urma defuncților lor părinți.

1.1 Prin sentința civilă nr. 616 din 27 iulie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Călărași, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâta B., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oltenița.

1.2 Prin sentința civilă nr. 1127 din 22 august 2016, Judecătoria Oltenița a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

1.3 Prin decizia civilă nr. 958 din 21 septembrie 2016, Tribunalul Călărași, secția civilă a admis excepția tardivității, invocată de intimata B. și a respins apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 1127 din 22 august 2016, pronunțată de Judecătoria Oltenița, ca tardiv declarat.

Prin sentința civilă nr. 42 din 12 ianuarie 2018, Judecătoria Oltenița a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire - ordonanță președințială formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 1127 din 22 august 2016, pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr. x/2016; a luat act că intimata a renunțat la capătul de cerere privind restituirea sumelor încasate de revizuent cu titlu de subvenție de la APIA Călărași; a respins cererea recovențională formulată de intimată B., ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 193 din 16 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Călărași, secția civilă a respins apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 42 din 12 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Oltenița.

4.1 Prin decizia civilă nr. 290 R din 15 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 193 din 06 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Călărași.

4.2 Prin decizia civilă nr. 808 R din 06 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a constatat perimat recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 290 R din 15 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 808 R din 06 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs contestatorul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 ianuarie 2019 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 6, care, prin rezoluția din 30 ianuarie 2020, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) din același cod.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în 27 aprilie 2020, s-a reținut că: recursul este declarat cu depășirea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate; recurentul datorează taxa judiciară de timbru în cuantum de în cuantum de 100 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub rezerva soluției ce se va pronunța asupra cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii de ședință din 19 martie 2020 (prin care a fost respinsă cererea de acordarea a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru); cererea de recurs nu îndeplinește cerința de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., respectiv nu cuprinde critici care să vizeze nelegalitatea deciziei atacate, susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., cerință a cărei lipsă este sancționată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) din același cod.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport solicitând, cu privire la timbraj, să se țină cont că nu are o situație materială bună, iar, pe fond, a susținut admiterea recursului.

Intimata B. a depus la dosar note scrise și înscrisul intitulat " întâmpinare", prin care a arătat că nu se opune celor menționate de raportor și că, pe fond, recursul nu este întemeiat, întrucât hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit masa succesorală și cotele de moștenire a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc, recurentul fiind despăgubit pentru partea sa de moștenire.

În cursul derulării procedurii de filtru a fost soluționată cererea recurentului de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 100 RON, datorate în recurs. Prin încheierea din 19 martie 2020 această solicitare a fost respinsă, iar hotărârea a rămas definitivă, prin respingerea, la 04 iunie 2020, cererii de reexaminare formulată de către recurent.

Prin rezoluția din 30 iunie 2020, s-a fixat termen de judecată la 14 octombrie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, cu prioritate, excepția netimbrării recursului și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același cod, excepția netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia reține următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.

Conform art. 24 alin. (2) teza a II-a din același act normativ, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Față de conținutul raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, Înalta Curte stabilește că are prioritate soluționarea excepției netimbrării recursului, întrucât nu se poate pune în discuție cererea de recurs decât în situația în care instanța de judecată este legal sesizată.

Or, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 30 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit că recurentul A. datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de 100 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin aceeași rezoluție, recurentului i s-a adus la cunoștință faptul că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 39 alin. (1) din același act normativ.

În cauză, se constată că recurentul a valorificat posibilitatea de a obține facilitatea prevăzută de lege, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în recurs, solicitare care, însă, i-a fost respinsă pentru considerentele reținute în cuprinsul încheierii, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la 19 martie 2020.

Întrucât încheierea prin care a fost respins ajutorul public judiciar solicitat de recurent a rămas definitivă la 04 iunie 2020, dată la care s-a respins cererea de reexaminare, prin care recurentul a atacat soluția de respingere a cererii sale de acordare a ajutorului public judiciar în sarcina acestuia s-a menținut obligația de a achita taxa judiciară de timbru datorată în recurs.

Se reține că prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a consemnat că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că, deși, a fost înștiințat cu privire la obligația de a achita taxa judiciară de timbru pentru soluționarea recursului, nu a făcut dovada plății acesteia, reiterându-se în concluziile raportului obligația achitării taxei judiciare de timbru.

Raportul a fost comunicat recurentului, care a formulat punct de vedere la raport, ce se regăsește la dosarul de recurs, prin care a repetat solicitarea de fi scutit de plata taxei de timbru.

Prin urmare, recurentul a avut știință despre obligația ce îi incumbă, dar nu a înțeles să timbreze.

Cum cererea de reexaminare este o verificare judiciară efectivă, în care a fost analizată legalitatea taxei judiciare de timbru, reținându-se că suma stabilită în sarcina petentului, cu acest titlu, nu este de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiție, recurentul trebuia să depună diligența necesară în vederea achitării taxei de timbru datorate.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. .493 alin. (5) din același cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de contestatorul A., împotriva deciziei civile nr. 808 R din 06 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2020.