ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1644/2020

Ședința publică din data de 16 septembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 4369 din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă s-a constatat perimat apelul declarat de A., în calitate de administrator al pârâtei S.C. Ediție Specială Presa S.R.L. și pentru pârâtul B., împotriva sentinței civile nr. 481 din 21 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș.

Împotriva deciziei nr. 4369 din 12 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, au declarat recurs S.C. Ediție Specială Press S.R.L., prin administrator legal A., și B..

La data de 23.03.2020, intimatul-reclamant C. a depus întâmpinare, invocând excepția tardivității formulării recursului și, pe cale de consecință, respingerea recursului ca fiind tardiv formulat. De asemenea, a invocat excepția nulității recursului și anularea căii de atac întrucât criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare menționate la art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind temeinică și legală.

La data de 01.04.2020, recurenții-pârâți au depus răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea apărărilor formulate și, pe cale de consecință, admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 29 mai 2020, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că părțile au deschisă calea de atac împotriva deciziei nr. 4369 din 12 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Totodată, s-a reținut că recursul nu respectă cerința încadrării criticilor formulate în dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., cerință a cărei lipsă este sancționată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.. Astfel, în ceea ce privește criticile formulate de recurenți, deși aceștia au indicat în mod formal motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., s-a reținut că acestea nu pot fi circumscrise motivelor de casare invocate și nici altor motive prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Completul de filtru C6, prin rezoluția din 15 iunie 2020, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Recurenta-pârâtă S.C. Ediție Specială Press S.R.L., prin administrator A., a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin rezoluția din 21 iulie 2020 s-a acordat termen la 16 septembrie 2020 în camera de consiliu, fără citarea părților, pentru soluționarea recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursului și asupra excepției nulității căii de atac, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepții invocate prin întâmpinare de către intimatul-reclamant.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În ceea ce privește excepția tardivității declarării recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia ce face obiectul căii de atac a recursului, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, s-a constatat perimat un apel, în temeiul art. 416 coroborat cu art. 480 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare."

În speță, data pronunțării hotărârii este 12 noiembrie 2019, iar data declarării recursului este 27 ianuarie 2020 (conform vizei de înregistrare la Curtea de Apel Pitești - dosarul ÎCCJ).

Se reține că, în raport de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., termenul de recurs se împlinea la data de 18 noiembrie 2019.

Prin urmare, cererea de recurs, fiind formulată la data de 27 ianuarie 2020, a fost depășit termenul de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Cu toate acestea, analizând dispozitivul hotărârii recurate - decizia nr. 4369 din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, se constată că instanța de apel, referindu-se la calea de atac ce poate fi exercitată împotriva soluției de perimare a apelului, a făcut mențiunea "cu drept de recurs", fără a indica instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac și termenul de exercitare a căii de atac.

În cuprinsul punctului de vedere la raport, recurenta-pârâtă S.C. Ediție Specială Press S.R.L., prin administrator A., a susținut faptul că formulat cererea de recurs cu depășirea termenului de 5 zile întrucât instanța de apel nu a indicat termenul de declarare a căii de atac, deși avea această obligație legală, încălcând, astfel, art. 6 din CEDO.

Se constată că termenul legal aplicabil cauzei (5 zile) este mai mic decât termenul general de recurs prevăzut de art. 485 C. proc. civ. (30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel), de care a ținut seama recurenta.

Astfel, decizia prin care s-a constatat perimarea a fost comunicată pârâților-recurenți la data de 08 ianuarie 2020, iar data declarării recursului este 27 ianuarie 2020, recurenții încadrându-se, practic, în termenul general de recurs de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (3) C. proc. civ. "În partea finală a dispozitivului se vor arăta dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă, data pronunțării ei, mențiunea că s-a pronunțat în ședință publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege, precum și semnăturile membrilor completului de judecată. Când hotărârea este supusă apelului sau recursului se va arăta și instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac".

Rațiunea acestui text de lege este aceea de a informa partea atât în legătură cu instanța la care, sub sancțiunea nulității, trebuie depusă cererea de exercitare a căii de atac, cât și în legătură cu termenul în care, sub sancțiunea decăderii, trebuie declarată respectiva cale de atac.

Neîndeplinirea acestor cerințe legale, respectiv omisiunea instanței de a face mențiuni cu privire la termenul corect în care trebuie declarată calea de atac, nu poate fi interpretată împotriva părții, în sensul de a se aplica sancțiunea decăderii pentru formularea căii de atac cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Având în vedere caracterul și natura specială a termenului legal aplicabil cauzei, respectiv 5 zile de la pronunțare, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., termen care este mai mic decât termenul general de recurs prevăzut de art. 485 C. proc. civ. (30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel) și de care au ținut seama recurenții, nu poate produce efecte împotriva părților omisiunea instanței de a face mențiunea privitoare la termenul de declarare a căii de atac.

Astfel, prin aplicarea sancțiunii prevăzute pentru neîndeplinirea obligației procedurale menționate, respectiv decăderea din termenul de declarare a căii de atac, s-ar produce părții o vătămare prin îngrădirea dreptului de a mai exercita respectiva cale de atac, fără a exista posibilitatea acoperirii neregularității privind omisiunea instanței de a menționa termenul special de declarare a căii de atac.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că aplicarea sancțiunii decăderii din dreptul de a mai formula calea de atac întrucât recurenta nu a respectat termenul special de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., respectând însă termenul general de recurs prevăzut de art. 485 C. proc. civ. (30 de zile de la comunicarea hotărârii), ar apărea ca excesiv de formalistă și rigidă, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac și să restrângă nejustificat accesul la justiție al recurentului.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, se va respinge excepția tardivității recursului declarat de pârâți, invocată de intimatul-reclamant C..

În ceea ce privește excepția nulității, prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurentul solicitând admiterea căii de atac și casarea hotărârii atacate.

Analizând criticile formulate de recurenți, se constată că aceștia au indicat în mod formal motivele de casare menționate anterior.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, recurenții nu au dezvoltat critici cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, în sensul de a invoca critici vizând soluția de perimare a apelului.

Astfel, recurenții și-au exprimat nemulțumirile referitoare la faptul că instanța de apel a dispus măsura suspendării judecării căii de atac, măsură ce a fost luată întrucât până la termenul de judecată stabilit nu și-au îndeplinit obligația de a completa cererea de apel prin menționarea datelor de identificare ale apelantului B., așa cum prevede art. 470 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, deși s-a susținut incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., această invocare este una formală. Astfel, argumentele expuse de către recurenții-pârâți, cu referire la situația de fapt din speță, nu pot fi subsumate unor critici de nelegalitate care să arate sub care aspect instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

De asemenea, invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității) și art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) a fost făcută pur formal, nefiind dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare menționate.

Totodată, recurentul a invocat și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

Înalta Curte constată că aspectele dezvoltate de recurenții-pârâți în cuprinsul cererii de recurs vizează situația de fapt a speței, obligațiile impuse de instanță cu privire la completarea cererii de apel cu mențiunile prevăzute de lege, acestea nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii instanței de apel, astfel încât nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului.

Ca atare, Înalta Curte reține că, în speță, invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este, de asemenea, una formală, nefiind arătat în concret care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel și nici nu au fost dezvoltate critici care să se grefeze pe raționamentul curții de apel care a determinat constatarea perimării apelului și care să tindă a demonstra nelegalitatea deciziei recurate.

Astfel, toate criticile recurenților vizează motive de fapt și nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și pct. 8 C. proc. civ., invocate în cererea de recurs.

De altfel, chestiunile relevate prin memoriul de recurs nu pot fi încadrate în niciunul dintre celelalte motive de casare, prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurenți în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a nemulțumirilor părților cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l decizia nr. 4369 din 12 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluția de perimare a apelului declarat în cauză, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

În concluzie, întrucât aspectele invocate de recurenți nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului declarat de pârâți, invocată de intimatul-reclamant C..

Constată nul recursul declarat de pârâții B. și S.C. Ediție Specială Press S.R.L., prin administrator A. împotriva deciziei civile nr. 4369 din 12 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2020.