ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 801/2020

Ședința publică din data de 12 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22.01.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat ca prin hotărârea ce urmează să se pronunțe în cauză, să se dispună anularea Deciziei de imputare nr. A 944 din 24.05.2016, emisă de Direcția de prevenire și investigare a corupției și fraudelor, precum și a actelor subsecvente emise ulterior, cu consecința restituirii sumelor imputate.

Prin sentința civilă nr. 1433 din 12 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată; s-a respins excepția tardivității acțiunii ca neîntemeiată.

A fost admisă acțiunea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Apărării Naționale - Direcția de Prevenire și Investigare a Corupției Fraudelor și Ministerul Apărării Naționale - Departamentul Pentru Relația cu Parlamentul și Informare Publică - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor.

A fost anulată în totalitate decizia de imputare nr. x/24.05.2016 și hotărârea pentru soluționarea contestației nr. x/22.07.2016.

A fost anulată în parte decizia administrativ jurisdicțională nr. x/2016 în ceea ce priveșterespingerea plângerii formulate de reclamantă.

Împotriva sentinței civile nr. 1433 din 12 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Direcția Generală Juridică, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea în tot a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin hotărârea recurată, instanța de fond, în mod greșit, a admis acțiunea reclamantei apreciind că existența celor două contracte nu au determinat o suprapunere de temeiuri și nici o dublă plată pentru prestarea serviciilor de către reclamant și faptul că cel de-al doilea contract încheiat (contractul individual de muncă cu timp parțial nr. x din 31.07.2015) avea exclusiv rolul de a reglementa în raporturile dintre părți privind prestarea și remunerarea serviciului de gardă, reglementare care se impunea, în condițiile în care, primul contract stabilea exclusiv obligația generică a prestatorului (reclamantului) de a efectua gărzi conform planificării, nu și modalitatea de plată.

Împrejurarea contestată de reclamantă și constatată de către comisia de cercetare administrativă, potrivit căreia aceleași ore de gardă efectuate au fost remunerate atât în baza contractului de prestări de servicii, cât și în baza contractului individual de muncă cu timp parțial, rezultă din înscrisurile întocmite lunar la nivelul instituției medicale și intitulate "Tabel cu gărzile efectuate în Centrul de Boli Cardiovasculare al Armatei - Cardiologie ", semnate de ofițerul cu activitatea de personal, de șeful secției și aprobate de comandantul unității.

Practic, aceste documente consemnează toate serviciile de gardă executate de către întreg personalul secției în cauză, în cursul unei luni calendaristice. Cu alte cuvinte, reclamanta nu a efectuat alte ore de gardă în afara celor înscrise în aceste tabele și nici nu ar fi fost posibil, pentru că, în celelalte zile din lună au efectuat serviciul de gardă alți medici, așa cum rezultă chiar din aceleași înscrisuri.

Așadar, aceste ore de gardă au fost remunerate în două rânduri, prima dată în temeiul contractului individual de muncă cu timp parțial, cuantumul net fiind consemnat în bazele de calcul existente la dosarul cercetării (anexe la statele de plată lunare) și, încă o dată, prin achitarea integrală a prețului contractului de prestări servicii care, printre altele, avea ca obiect al obligației și efectuarea serviciului de gardă.

In concret, pentru a se putea susține că orele de gardă nu au fost dublu remunerate, ar fi trebuit ca reclamanta să fi executat și alte servicii de gardă decât cele ce au fost plătite în baza contractului individual de muncă, fapt care, așa cum s-a arătat, nu corespunde realității. Într-o situație ipotetică, dacă, suplimentar față de orele de gardă remunerate în baza contractului de muncă cu timp parțial, reclamanta ar fi efectuat și alte ore de gardă, aceasta și-ar fi îndeplinit și obligația înscrisă în contractul de prestări de servicii, iar problema angajării răspunderii materiale nu s-ar mai fi pus.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului formulat.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Apărării Naționale, întrucât cererea de recurs a fost formulată de o entitate care nu a fost parte în fața instanței de fond, autoritatea stând în judecată prin structuri specializate, precum și excepția nulității recursului pentru lipsa mențiunilor privind numele, prenumele consilierului juridic, precum și lipsa semnăturii reprezentantului legal al instituției.

Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciindu-se că sentința recurată este temeinică și legală.

În motivare, reiterează starea de fapt prezentată și în primă instanță, potrivit căreia, din fișele de pontaj aflate la dosarul de cercetare administrativă se poate observa că a efectuat lunar, în medie, aproximativ 180 ore de gardă, depășind durata serviciului de gardă de maxim 20 ore lunar prevăzut de reglementările legale în vigoare, astfel, că, neavând o fișă a postului, în care să se stabilească activitățile pe care trebuie să le desfășoare, nefiind întocmită o planificare a gărzilor, și-a îndeplinit obligațiile de a presta gărzile peste ceea ce normativele impuneau (20 de ore de gardă neplătite suplimentar), datorită insuficienței personalului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 24 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ îl constituie Decizia de imputare nr. A 944 din 24.05.2016, emisă de Direcția de prevenire și investigare a corupției și fraudelor din cadrul pârâtei, precum și a actelor subsecvente emise ulterior, cu consecința restituirii sumelor imputate.

Pentru a pronunța hotărârea recurată, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Între reclamant în calitate de medic spcialist și UM 02548 s-a încheiat contractul individual de muncă cu timp parțial nr. x din 31.07.2015 prin care se stabilea desfășurarea de către reclamant a activității în cadrul Centrului Clinic de urgență de boli cardiovasculare Academician B., în perioada 01.08-31.12.2015.

Între aceleași părți s-a încheiat, la data de 16.07.2015, contractul de prestări servici nr. A1 842, prin care se stabilea prestarea de către reclamant de servicii medicale de specialitate pentru compartimentul terapie intensivă coronarieni în perioada 15.07.2015-14.12.2015.

Pârâtul Ministerul Apărării naționale- Direcția de prevenire și Investigare a Corupției și Fraudelor București a emis decizia de imputare nr. 944/24.05.2016 prin care a stabilit angajarea răspunderii materiale a reclamantului A. a sumei de 6620 RON, prejudiciu produs în patrimoniul Centru lui Clinic de urgență de boli cardiovasculare Academician B., prin încasarea de sume nedatorate, acordate în baza contractului individual de muncă cu timp parțial nr. A/1059/31.07.2015, în condițiile preexistenței contractului de prestări servicii nr. A

1

842/16.07.2015 care includea și obligația de efectuare a serviciului de gardă.

Examinând argumentele invocate de reclamantă, prima instanță a apreciat că în mod greșit s-a reținut că orele de gardă prestate în baza contractului de prestări servicii se suprapun cu orele prestate în temeiul contractului de muncă.

Astfel, cele două contracte reglementau, în perioada 01.08.2015-14.12.2015, în mod simultan desfășurarea activității reclamantului în cadrul aceleiași unități medicale, în cadrul compartimentului de terapie intensivă coronarieni (art. 2.1 din contractul de prestări servicii nr. x/16.07.2015 respectiv lit. C) pct. 1 din contractul individual de muncă cu timp parțial nr. x din 31.07.2015) însă, prin lit. H) pct. 1 din contractul individual de muncă cu timp parțial s-a stabilit "Prezentul contract individual de muncă cu timp parțial nu are o durată zilnică a timpului de muncă fiind încheiat numai pentru activitatea prestată în linia de gardă".

Înalta Curte apreciază că este corectă constatarea primei instanțe potrivit căreia contractele în discuție reglementau desfășurarea activității în cadrul aceleiași unități medicale, în cadrul aceluiași compartiment (terapie intensivă coronarieni), însă, în timp ce primul contract (de prestări servicii) reglementa întreaga activitate și realizarea serviciului de gardă conform programărilor, al doilea contract reglementa exclusiv prestarea serviciului de gardă.

În ceea ce privește efectuarea gărzilor:

- prin art. 4.8 din contractul de prestări servicii se stabilește:, prestatorul se obligă să efectueze gărzi conform programării și a normelor în vigoare".

- la cap. I pct. 3 din contractul individual de muncă se stabilește modul de plată al gărzilor, iar la cap. J pct. 1 lit. b) se stabilește faptul că "efectuarea de 2 gărzi consecutive este interzisă"

Astfel, în ceea ce privește plata gărzilor, prin contractul individual de muncă se stabilește: "Gărzile efectuate pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, se vor salariza cu un spor concret stabilit și aprobat trimestrial de comitetul director al Centrului Clinic de Urgență de Boli Cardiovasculare "Academician B., cu respectarea prevederilor Legii 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, după cum urmează:

- gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă, în zilele lucrătoare, se salarizează cu un spor de până la 75% din tariful orar aferent salariului de bază, dar care nu poate fi mai mic de 25%;

- gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale nu se lucrează, se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar aferent salariului de bază dar care nu poate fi mai mic de 50%".

În ceea ce privește serviciul de gardă, prin Instrucțiunile privind timpul de muncă organizarea, efectuarea și retribuirea gărzilor în formațiunile sanitare din rețeaua Ministerului Apărării Naționale, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M159/2004 se stabilește: "garda se institute in unitățile cu paturi pentru continuitatea asistentei medicale intre ora de terminare a programului stabilit pentru activitatea curentă a medicilor din cursul dimineții și ora de începere a programului de dimineață de a doua zi. In zilele de repaus săptămânal, zile de sărbători legale și in celelalte zile in care, potrivit reglementarilor legale nu se lucrează, garda începe de dimineață și durează 24 de ore".

Prima instanță a observat în mod corect că nu se poate reține că aceleași ore de gardă, prestate în aceleași zile și în aceleași interval orare au fost remunerate dublu, atât în temeiul contractului individual de muncă cu timp parțial cât și în temeiul contractului de prestări servicii, întrucât, efectuarea serviciului de gradă de către medici este remunerată suplimentar prin raportare la numărul orelor efectuate și la tariful orar aferent salariului de bază, astfel că nu se poate susține cu temei faptul că plata orelor de gardă realizate de reclamant era inclusă în suma de 1500 RON/lună stabilită prin contractul de prestări servicii;

Totodată, deși contractul de prestări servicii stabilește obligația prestatorului (medicului) de a efectua gărzi conform planificării, nu conține prevederi cu privire la numărul orelor de gardă și nici cu privire la modul de remunerare al acestora;

Astfel, modalitatea de remunerare a orelor de gardă a fost stabilită prin contractul individual de muncă nr. x din 31.07.2015, contract prin care părțile au înțeles să reglementeze exclusiv aspectul privitor la efectuarea și remunerarea gărzilor, aceasta fiind rațiunea pentru care, în condițiile existenței unui contract (contractul de prestări servicii), a fost încheiat, pentru aceeași perioadă, și contractul individual de muncă.

Înalta Curte nu își poate însuși interpretarea pârâților, potrivit căreia remunerarea orelor de gardă efectuate de reclamant s-a realizat prin suma de 1500 RON/lună stabilită prin contractul de prestări servicii. O astfel de interpretare ar determina consecințe care nu sunt conforme cu scopul încheierii contractelor. Luând ca exemplu luna noiembrie 2015 în care reclamantul a efectuat un număr de 211 ore de gardă (6 zile) și și-a desfășurat integral activitatea în timpul programului normal de lucru (21 de zile lucrătoare) ar însemna ca remunerarea acestuia să fie limitată la suma de 1500 RON, sumă care, în opinia pârâților, ar include toate gărzile efectuate.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanță că executarea concomitentă a celor două contracte nu a determinat o suprapunere de temeiuri și nici o dublă plată pentru prestarea serviciilor de către reclamant, cel de-al doilea contract încheiat (contractul individual de muncă cu timp parțial nr. x din 31.07.2015) având exclusiv rolul de reglementa în raporturile dintre părți privind prestarea și remunerarea serviciului de gardă, reglementare care se impunea, în condițiile în care, primul contract stabilea exclusiv obligația generică a prestatorului (reclamantului) de a efectua gărzi conform planificării, nefiind culpa intimate reclamante că unitatea medicală nu a întocmit planificări și tablele distincte pentru serviciile de gardă prestate în temeiul contractelor încheiate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale - Direcția Generală Juridică împotriva sentinței nr. 1433 din 12 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2020.