ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5404/2019

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii si Ministrul Culturii a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se admită acțiunea, anularea soluției de respingere a contestației nr. 9534/28.12.2016 data de Comisia Naționala a Monumentelor Istorice si a rezoluției Ministrului Culturii-Cabinet Ministru nr. 7343/06.10.2016, admiterea cererii de declasare formulata de S.C. A. S.A. pentru construcțiile proprietatea societății, respectiv: Hale de producție, azi Ateliere mecanice/cod LMI: PH-ll-m-B-16383.01; Hale de producție, azi Săli de sport/cod LMI: PH-ll-m-B-16383.02; Case de serviciu in Incinta fabricii, azi Locuințe si spatii comerciale/cod LMI: PH-ll-m-B-16383.03.și radierea acestora din lista monumentelor București.

Prin sentința civilă nr. 134, Curtea de Apel Ploiești, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, a inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților invocate de Ministerul Culturii și Identității Naționale, ca neîntemeiate.

A respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii si Ministrul Culturii, Comisia Naționala a Monumentelor Istorice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.A., invocând critici care vizează cazurile prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 C. proc. civ.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de fond la termenul de judecată din data de 31.05.2017(primul termen fixat) a dat cuvântul pentru concluzii pe excepțiile invocate de pârâte, respectiv: excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Culturii și Cultelor și a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. După concluziile asupra excepțiilor, instanța a rămas în pronunțare pe excepții, iar după 3 termene de amânare a pronunțării, la data de 20.06.2017, instanța de fond s-a pronunțat pe excepții și le-a respins. S-a pronunțat, de asemenea, și pe fondul cauzei fără a se mai acorda nici un termen pentru dezbateri asupra fondului cauzei, fiind încălcat astfel dreptul la apărare și la un proces echitabil al reclamantei fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A mai criticat recurenta hotărârea atacată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. susținând că lipsește motivarea hotărârii prevăzută de art. 425 C. proc. civ. deoarece instanța nu a intrat în cercetarea fondului, iar sentința nu cuprinde argumente cu privire la probe, la susțineri pe fond și motivul înlăturării acestora. A mai susținut reclamanta că motivarea respingerii acțiunii este confuză și cuprinde motive străine de natura pricinii, făcând confuzie între clasarea și declasarea monumentelor .

A susținut că instanța, în loc să motiveze și să cerceteze cererea reclamantei de declasare conform procedurii Legii nr. 422/2001, a cercetat și motivat o cerere de anulare a ordinului de clasare. Prin urmare, motivele de respingere a cererii sunt străine de natura pricinii.

Argumentele pe fondul cauzei pe care trebuia să le cerceteze instanța de fond, să facă probatorii și la care să răspundă, având în vedere că procedura cercetării erorilor este reglementată expres de Legea nr. 443/2001, nu este condiționară de trecerea unui termen sau de o cerere anterioară de anulare a ordinului de clasare inițial.

Instanța de fond, pentru a cerceta cererea reclamantei de anulare a celor 2 acte administrative, trebuia să cerceteze dacă cele 3 construcții a căror declasare o solicită societatea îndeplinesc criteriile de clasare prevăzute de art. 7 din normele de aplicare ale Legii nr. 442/2001.

Sensul aplicării Legii nr. 442/2001 era ca o primă etapă - verificarea conformității imobilelor din listele existente - și nu cum a susținut intimatul - preluarea identică a listelor. După intrarea în vigoare a Legii nr. 442/2001 era necesară corectarea erorilor, verificarea listelor și reținerea ca monumente numai a acelor imobile care se încadrează în criteriile legiferate.

Intimații-pârâți Ministerul Culturii și Identității Naționale și Ministrul Culturii și Identității Naționale au formulat întâmpinare prin care au solicitat în principal să se constate nul recursul formulat, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și admiterea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul formulat în raport cu hotărârea atacată și cu probele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că nu este întemeiată excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimații Ministerul Culturii și Identității Naționale, Ministrul Culturii și Identității Naționale. Criticile invocate în cadrul motivelor de recurs se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 C. proc. civ., hotărârea atacată putând fi analizată sub aceste aspecte.

Din analiza desfășurării judecății în fața instanței de fond, Înalta Curte constată că a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil al recurentei-reclamante, întrucât instanța, la termenul de judecată din data de 31 mai 2017, a acordat cuvântul părților pe excepțiile invocate și a rămas în pronunțare asupra acestora, însă prin hotărârea recurată a respins excepțiile și s-a pronunțat și asupra fondului cererii.

Deși, conform încheierii de amânare a pronunțării asupra excepțiilor, cu ocazia susținerilor, recurenta a arătat că susținerile pârâtei pe fondul cauzei sunt neîntemeiate, solicitând respingerea acestora și admiterea cererii așa cum a fost formulată, această împrejurare nu poate conduce la concluzia că instanța a rămas în pronunțare și asupra fondului cauzei, având în vedere că, potrivit aceleiași încheieri, instanța a pus în discuție excepțiile invocate și a rămas în pronunțare asupra acestora.

La termenul de judecată din data de 31.05.2017, instanța a acordat cuvântul asupra excepțiilor invocate de pârâte, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Culturii și Cultelor și a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.

Ulterior, instanța a amânat pronunțarea asupra excepțiilor invocate, în mod succesiv la data de 07.06.2017, 14.06.2017, 20.06.2017. La data de 20.06.2017, a respins toate excepțiile și s-a pronunțat și asupra fondului cauzei, deși trebuia să acorde termen de judecată, cu citarea părților, pentru dezbateri asupra fondului cauzei, cu respectarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare.

Dispozițiile art. 248 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că excepțiile de procedură și de fond procesuale se soluționează cu prioritate, unindu-se cu administrarea probelor sau cu fondul cauzei doar în cazuri excepționale, atunci când dovezile necesare soluționării excepției procesuale sunt aceleași cu dovezile necesar a fi administrate pentru finalizarea cercetării procesului sau pentru soluționarea fondului.

Aceasta nu este, însă, situația în cauză, în care, la termenul de judecată din data de 31 mai 2017, instanța a rămas în pronunțare doar asupra excepțiilor, fără a uni excepțiile cu fondul cauzei, iar ulterior, după amânarea pronunțării, la data de 20 iunie 2017, instanța s-a pronunțat atât asupra excepțiilor cât și asupra fondului cauzei.

Procedând astfel, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, a pronunțat sentința recurată cu încălcarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proced. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, va admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 134 din 20 iunie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2019.