ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5385/2019

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din data de 22.11.2018, prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând impozit pe profit în cuantum de 4.625.692 RON și TVA în cuantum de 575.146 RON, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare pe care o va promova împotriva acestor acte administrative fiscale; suspendarea executării Deciziilor referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 37973/05.12.2018, precum și Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități întârziere nr. 37973/05.12.2018 prin care societatea a fost impusă la plata unor obligații fiscale accesorii în valoare totală de 2.995.171 RON.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 9 din 18 ianuarie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, ca neîntemeiată și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 21.696,01 RON, consemnată și achitată pe seama Curții de Apel Ploiești, prin recipisa de consemnare nr. x din 12.12.2018.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 9 din 18 ianuarie 2019 reclamanta A. S.R.L a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată.

Recurenta susține nelegalitatea sentinței recurate prin raportare la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că reținerile instanței de fond nu conțin constatări concrete cu privire la motivele pentru care aceasta a considerat că argumentele de aparentă nelegalitate aduse de societate necesită un probatoriu complex și o analiză aprofundată și nici raționamentul prin care instanța a ajuns la această concluzie.

Apreciază recurenta că există indicii puternice de nelegalitate a Deciziei de impunere și a Deciziilor accesorii, prezumția de legalitate de care se bucură acestea fiind astfel răsturnată și, ca atare, societatea recurentă îndeplinește condiția cazului bine justificat, iar executarea actelor de impunere astfel emise ar trebui suspendată pînă când o instanță de judecată, după administrarea unui probatoriu cu privire la fondul cauzei, va tranșa problematica legalității impunerii societății la plata impozitului pe profit.

Cu privire la iminența producerii unei pagube, subliniază recurenta motivarea foarte sumară a primei instanțe care reține cu caracter general că executarea sumelor stabilite printr-un act de impunere nu poate justifica, per se, producerea unei pagube, fiind necesară justificarea consecințelor pe care executarea le produce.

Precizează recurenta că executarea silită intempestivă a societății cu privire la obligațiile fiscale în cuantum extrem de ridicat ar rupe definitiv echilibrul financiar deosebit de fragil care caracterizează în acest moment societatea și ar compromite eforturile societății de redresare financiară, generând o lipsă gravă de lichidități care va pune societatea în imposibilitate de a și continua activitatea economică.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare pârâta - intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat, apreciind în esență că hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

I. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul reclamantei este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a efectelor Deciziei de impunere nr. x/22.11.2018 și ale Deciziilor de accesorii nr. 37973/05.12.2018.

Prin Sentința recurată, instanța de fond a respins cererea de suspendare formulată de recurenta-reclamantă, motivându-și soluția prin neîndeplinirea celor două condiții imperative impuse de lege pentru a se dispune suspendarea.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".

Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor actului administrativ, care se bucură de prezumția de legalitate, apare ca o situație de excepție care presupune cu necesitate îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind existența cazului bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente, condiții imperative prevăzute în art. 14 anterior menționat.

Noțiunea de "caz bine justificat" a fost definită de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, drept acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Existența cazului bine justificat poate fi reținută, dacă din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Recurenta-reclamantă nu a invocat împrejurări de fapt sau de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative atacate așa cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, ci face trimitere tocmai la aspecte de nelegalitate.

Or, pentru conturarea cazului bine justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care s-ar bucura un act administrativ și astfel de împrejurări au fost reținute ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței; a unuia emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale; nemotivarea actului administrativ ori modificarea modificarea importantă a actului administrativ fiscal în calea recursului administrativ.

În cauza de față, recurenta-reclamantă, după cum se constată, se rezumă doar la susțineri privind nelegalitatea pe fond a actelor administrative fiscale contestate și la interpretări ale dispozițiilor legale reținute în cuprinsul acestor acte, or, în cadrul procedurii suspendării unui act administrativ fiscal este permisă doar cercetarea sumară a aparenței dreptului legitim vătămat și nu este permisă prejudecarea fondului litigiului .

În consecință, în mod corect, prima instanță a statuat că nu a fost dovedită îndeplinirea condiției referitoare la cazul bine justificat care să conducă la suspendarea executării actelor administrative fiscale în cauză.

Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată, de asemenea, că argumentele reținute în sentința atacată sunt fondate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente.

Recurenta-reclamantă nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

Mai mult, în cazul actelor administrative fiscale prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere că plata sumei conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative fiscale din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.

În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, soluția adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, pentru menținerea ei, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 9 din 18 ianuarie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 noiembrie 2019.