ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5224/2019

Ședința publică din data de 31 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității pârâtului A. de colaborator al Securității.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1615 din 17 mai 2016, a respins cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că prima instanță a interpretat eronat prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce privește prima condiție prevăzută de textul de lege menționat, aceea ca informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, recurentul a apreciat că prima instanță s-a raportat la o perspectivă greșită, întrucât obiectul Notei nu se este o comparație de prețuri la produse între Ungaria și România, ci acela că deși în țara noastră, spre deosebire de Ungaria, există o raționalizare a unor alimente de bază, aceste produse erau inexistente.

Pe de altă parte, elementul de noutate aflat de Securitate nu era faptul că "produsele erau raționalizate" ori că "mărfurile românești sunt mai ieftine decât cele din Ungaria dar nu sunt disponibile", ci împrejurarea că domnul B.L avea curajul să exprime o stare de lucruri pe care regimul, deși o cunoștea, o dorea trecută sub tăcere.

Prin urmare, informația denunțată de intimatul - pârât era atitudinea temerară și vădit critică la adresa politicii de raționalizare și înfometare promovată de partidul comunist a domnului B.L, atitudine neagreată de regim, iar acest aspect nu a fost analizat de judecătorul fondului, nesocotind atât scopul cât și conținutul normei incidente.

Referitor la cea de-a doua condiție prevăzută de lege, care vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a arătat că interpretarea conținutului și efectelor dată de prima instanță informațiilor furnizate este, de asemenea, rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor aplicabile.

Astfel, pentru ca respectiva condiție să fie îndeplinită, a apreciat că este necesar și suficient ca pârâtul să fie conștient asupra posibilelor consecințe negative ale denunțurilor sale.

Or, nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

Legiuitorul nu impune ca denunțătorul să fie sigur de rezultatul negativ al denunțului său, ci doar ca el să fie în măsură să conștientizeze că asupra celui denunțat puteau urma acțiuni informative derulate de Securitate.

De asemenea, nu prezintă relevanță că persoana vizată de respectivele informări este cetățean străin, întrucât și cetățenii străini puteau fi victimele încălcării dreptului lor la viață privată, pe parcursul șederii lor în România.

Recurentul a mai arătat că legiuitorul nu cere existența unei pluralități de informări adresate Securității, care să îndeplinească standardele definiției legale, fiind suficient și un singur astfel de caz, pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind legală și temeinică, susținând, în esență, că din Nota informativă datată 12.07.1988 nu se poate concluziona că informațiile furnizate se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 24/2008.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune vizând constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât.

Verificările au fost efectuate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în baza art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, ce stabilesc obligația Consiliului de a verifica, din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau de colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h) din același act normativ.

Din conținutul Notei de constatare nr. x/03.02.2015, rezultă că intimatul-pârât, angajat la întreprinderea Balneo-climaterică (IBC) "Borsec", Popasul Turistic "Făgetel", a fost recrutat în calitate de persoană de sprijin sub numele conspirativ "B.", în perioada 1988-1989, în vederea supravegherii informative a turiștilor care frecventează această zonă.

În acest sens, pârâtul a întocmit și semnat olograf Nota informativă din data de 12.07.1988, sub numele conspirativ "B.", prin care informa Securitatea în legătură cu numitul B.L., turist din R.P. Ungară, respectiv:

"/.../S-a interesat de prețul mărfurilor românești, iar dacă produsele agroalimentare satisfac necesitățile populației, curios în faptul că sunt raționalizate. Și-a dat seama că aceste produse sunt mai ieftine decât în Ungaria, dar nu se găsesc pe piață, pe când la ei sunt din abundență, dar nu au bani. Inflația fiind din ce în ce mai mare, așa că afirmă el: Aici ai bani dar nu ai ce cumpăra, iar la noi ai ce cumpăra, dar nu ai cu ce./.../"

Analizând probele administrate, Curtea de apel a reținut în mod corect că informațiile prezentate de intimatul-pârât nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La aceeași concluzie ajunge și instanța de control judiciar.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale".

Din interpretarea acestei prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de "colaborator al Securității", presupune întrunirea a trei condiții cumulative:

- furnizarea de informații, indiferent sub ce formă;

- informațiile să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Criticile formulate în recurs vizează, pe de o parte, conținutul și efectele Notei informative furnizate de intimatul - pârât, din data de 12.07.1988, care în opinia recurentului a fost greșit interpretată de prima instanță și, pe de altă parte, atitudinea subiectivă a părții care furniza informațiile, față de urmările faptelor sale.

Prima instanță a făcut o cercetare judecătorească efectivă și aprofundată a aspectelor deduse judecății, administrând proba cu înscrisuri, pe care le-a interpretat corect, dându-le o semnificație juridică adecvată, în raport cu toate circumstanțele cauzei.

În cauză, recurentul-reclamant a susținut, în esență, îndeplinirea condițiilor legale prin prisma Notei informative din data de 12.07.1988, considerată de acesta relevantă, furnizată de intimatul-pârât în perioada 1988-1989, identificată în dosarul x, voi. 2, f.1), pe care s-a întemeiat nota de constatare și acțiunea în justiție, care ar avea aptitudinea să atragă incidența art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității intimatului de colaborator al Securității.

Referitor la această notă informativă (din 12.07.1988), se reține că relatările intimatului-pârât din cuprinsul acesteia vizează aprecierile turistului (numitul B.L) privind nivelul de trai din România comparativ cu cel din Ungaria, cu referire la prețurile mărfurilor, afirmând, în contexctul aflării că produsele erau raționalizate, că mărfurile românești sunt mai ieftine decât cele din Ungaria, dar nu sunt disponibile, pe când în țara lui acestea există dar nu sunt bani datorită inflației, astfel, nu se identifică vreo critică la adresa partidului.

Așadar, nu rezultă că intimatul-pârât a urmărit denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de control judiciar constată că nota informativă, de altfel singura, dată de intimatul-pârât, invocată în nota de constatare, nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Relatările din conținutul Notei nu pot fi luate în considerare fără alte înscrisuri relevante, având în vedere și Decizia nr. 672/2012 a Curții Constituționale.

Astfel de informări generale, prin conținutul lor, nu pot dezvălui o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reține nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane, iar pe de altă parte nu erau de natură să producă nici o consecință negativă asupra respectivei persoane, cetățean maghiar, cum corect a apreciat și judecătorul fondului.

Or, a primi interpretarea excesivă dată de recurent noțiunilor de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și de îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor.

Prin urmare, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1615 din 17 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 octombrie 2019.