Decizia nr. 5131/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Obiectul litigiului dedus judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2016 la data de 26 iulie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. Botoșani reprezentată prin adm. B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării actelor administrative atacate prin contestație de către reclamantă, respectiv a Raportului de Inspecție Fiscală încheiat la data de 28.06.2016 și emis sub nr. F-MC 168 de către reprezentanții Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - ANAF, prin care s-a stabilit în mod nelegal obligația reclamantei de a achita suma de 3.837.543 RON cu titlu de TVA, impozite, dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere stabilite suplimentar, precum și a Deciziei de Impunere emisă de reprezentanții Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - ANAF sub nr. F-MC 168/28.06.2016, prin care s-a stabilit în mod nelegal obligația reclamantei de a achita suma de 3.837.543 RON cu titlu de TVA, impozite, dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere stabilite suplimentar, până la pronunțarea instanței de fond, având în vedere, pe de o parte, contestarea acestor acte administrative în conformitate cu dispozițiile art. 205, 207 și următoarele din O.G. nr. 92/2003 pentru motive de nelegalitate și netemeinicie (reclamanta a solicitat anularea în parte a acestora ca netemeinice și nelegale, respectiv anularea obligației sale de achitare a sumei de 3.459.127 RON).

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 244 din 26 octombrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată, cererea având ca obiect "suspendare executare act administrativ" formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 244 din 26 octombrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ a declarat recurs reclamantul S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. În susținerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a apreciat că sentința recurată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În drept a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatele-pârâte Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași au a depus întâmpinare la cererea de recurs prin a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia către părți, prin încheierea din 08 mai 2018. Prin încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului. În motivarea acestei dispoziții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că în cauză reclamantul a formulat o cerere de suspendare a executării Raportului de Inspecție Fiscală încheiat la data de 28.06.2016 și emis sub nr. F-MC 168 de către reprezentanții Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - ANAF și a Deciziei de Impunere emisă de reprezentanții Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - ANAF sub nr. F-MC 168/28.06.2016 în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: "Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul este suspensiv de executare." Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința recurată a fost comunicată reclamantului S.C. A. S.R.L. la data de 08 decembrie 2016, iar cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond, prin serviciu de curierat, la data de 15 decembrie 2016 și înregistrată la această instanță la data de 19 decembrie 2016 . Așadar în raport de prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, recurentul a formulat recursul peste termenul în care reclamanta putea îndeplini acest act de procedură. Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamantul S.C. A. S.R.L., ca tardiv formulat.