ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4731/2019

Ședința publică din data de 15 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27 aprilie 2015 sub nr. x/2015 pe rolul Tribunalului București - sectia a II-a de contencios administrativ, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Speciala de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Comunităților Aparținând Minorităților Naționale din România anularea deciziei nr. 531/27.01.2015 emisă de pârâtă și repunerea sa în posesia imobilelor ce fac obiectul cererii de retrocedare.

Prin sentința civilă nr. 5727/16.09.2015 s-a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Comunităților Aparținând Minorităților Naționale din România în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 2084 pronunțată în data de 15 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Speciala de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Comunităților Aparținând Minorităților Naționale din România, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii vizând anularea Deciziei nr. 531/2015 emisă de pârâtă.

În cuprinsul motivelor de recurs a criticat hotărârea apreciind că judecătorul fondului a aplicat greșit normele de drept material, nu a cercetat și nu s-a pronunțat în legătură cu motivul invocat în decizia ANRP 531/2015 pentru respingerea cererii de retrocedare.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și a solicitat, în principal anularea recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs în temeiurile de drept invocate și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurenta - pârâtă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, concluzii scrise și a solicitat printr-o cerere separată să se constate că a intervenit excepția autorității de lucru judecat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

Reclamanta și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.. La data de 4 noiembrie 2016 a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON .

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2013 privind taxele judiciare de timbru, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că, în cazul în care, pe lângă motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ., se invocă și motivul de casare prevăzut de pct. 8 al aceluiași articol, recurenta-reclamantă are obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, raportat la dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta-reclamantă trebuia să depună dovada achitării în integralitate a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, aferentă cererii de recurs formulate, respectiv să depună dovada achitării diferenței de 100 RON. Această obligație i-a fost comunicată recurentei-reclamante cu adresa emisă la data de 27 septembrie 2019, primită la data de 1 octombrie 2019, conform procesului-verbal de înmânare .

Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii, iar dispozițiile art. 486 alin. (2) stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

În raport de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că, deși pentru termenul de judecată din data de 15 octombrie 2019 recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 100 RON pentru cererea de recurs, această obligație nu a fost îndeplinită.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248, coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1), art. 32 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea recursului, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2084 din 15 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2019.