ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4580/2019

Ședința publică din data de 9 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu Comisia speciala de retrocedare a unor bunuri care au aparținut minorităților naționale din România anularea deciziei nr. 529/2015, repunerea sa în posesia bunurilor care fac obiectul cererii de retrocedare nr. x noiembrie 2005 și plata unor compensații financiare pentru orice degradare suferită de imobilele susmenționate în perioada în care acestea au fost trecute în mod abuziv în proprietatea statului.

Prin Sentinta civilă nr. 4962/29.06.2015, Tribunalul Bucuresti a admis excepția necompetenței materiale si a declinat competenta judecarii cauzei în favoarea Curții de apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 403 din 10 februarie 2017, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Comisia speciala de retrocedare a unor bunuri care au aparținut minorităților naționale din România, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 403 din 10 februarie 2017 a declarat recurs reclamanta A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

II.Analiza cererii de recurs

Reclamanta și-a întemeiat recursul:

- în ceea ce privește încălcarea regulilor de procedură (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În realitate, repunerea pe rol a cauzei suspendate, măsură luată de altfel în prezența reprezentantului reclamantei conform încheierii din 14.10.2016 s-a făcut la solicitarea aceleiași părți (f-40-43 dos fond), legal citată fiind la adresa indicată.

De altfel partea a fost citată la aceeași adresă și pentru termenul când s-a luat în dezbatere pricina aplicându-se de altfel și ștampila entității pe citație.

În aceste condiții lipsa la termen a reprezentanților reclamantei nu poate în niciun mod incumba instanței.

- în ceea ce privește aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) s-a pretins că instanța de fond nu a cercetat si nu s-a pronunțat in legătura cu motivul invocat în Decizia ANRP 529/27.01.2015, pentru respingerea cererii de retrocedare x/30.11.2005. Recurenta susține că a investit instanța de fond strict cu judecarea contestației Deciziei ANRP 529/27.01.2015 si a motivului de respingere invocat in aceasta. Instanța de fond in mod nelegal "face propria analiza" privind autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecatoresti.

Nici A., in calitate de contestatar, nici parata ANRP nu au investit instanța de fond cu judecarea calității de continuator juridic al persoanei juridice "Bunurile private din Ciuc".

Investirea instanței de fond cu judecarea unei astfel de cauze nici nu era posibila din punct de vedere legal. Sentința Civila nr. 1321/13.06.2002 pronunțata de Judecătoria Miercurea Ciuc, rămasa definitiva si irevocabila, statuează identitatea persoanei juridice Bunurile Private din Ciuc despre care se face vorbire in L 765/1946, (proprietarul imobilelor revendicate) si A. înființata prin hotărârea nr. 878/2000 a .Judecătoriei Miercurea Ciuc.

S-au invocat ca in acest sens prevederile O.U.G. nr. 83/1999 cu modificările si completările ulterioare precum si decizia ICCJ nr. 2434/27 mai 2014.

În realitate, cum a reținut de altfel și instanța de fond, recurenta s-a înregistrat ca persoană juridică prin sentința civilă nr. 878/14.04.2000 a Judecătoriei Miercurea Ciuc într-o procedură necontencioasă specifică care nu urmărea decât îndeplinirea condițiilor de formă prescrise la acel moment de lege și nu realitatea celor menționate.

Cât privește invocata Sentință Civilă nr. 1321/13.06.2002 a Judecătoriei Miercurea Ciuc nu se poate a se omite că singurulei temei a fost modificarea actului constitutiv al Asociației.

În schimb hotărârile judecătorești criticate de recurentă cu precădere Decizia nr. 13/A 2003, Decizia 330/2/2002, Decizia 83/A/2004 ale Curții de Apel Târgu Mureș au vădit într-o procedură contencioasă contradictorie faptul că reclamanta nu este succesoarea în drepturi a vechii regii publice.

Cum o procedură necontencioasă nu poate avea prevalență asupra unei hotărâri judecătorești pronunțate în procedură contencioasă, cele reținute în acestea intrând în puterea de lucru judecat în mod corect s-a reținut în sentința atacată lipsa de identitate între reclamantă și vechea persoană juridică cu aceeași denumire doar pentru momentul postbelic.

În aceste condiții Curtea apreciază ca în raport de criticile aduse hotărârii instanței de fond aceasta apare ca temeinică și legală.

Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. îl va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 403 din 10 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2019.